Biblia de la București
În această zi a anului 1688, în capitala Țării Românești, se încheia tipărirea monumentalei lucrări Biblia de la București (cunoscută și sub denumirea de „Biblia lui Șerban Cantacuzino”). * A fost prima traducere completă a Bibliei în limba română, textul fiind definitivat la inițiativa lui Șerban Cantacuzino (1640–1688), domnitorul țării (între 1678 și 1688), de către un grup de învăţaţi («ispravnic» al cărţii, adică responsabil de editarea şi tipărirea ei, fiind Constantin Brâncoveanu, numit în această calitate de însuși domnitor, care astfel a recunoscut nepotului său atributele de om învăţat şi de bun organizator), între care s-au aflat și fraţii Şerban şi Radu Greceanu. * Domnitorul a fost și ctitor al Mănăstirii Cotroceni, la inițiativa sa introducîndu-se limba română la slujba de liturghie, în locul celei slavone. * Tot el a înființat și prima școală românească din București. * Domnia sa a marcat ascensiunea familiei Cantacuzino și a pus bazele unor importante reforme culturale și religioase. * A fost succedat la conducerea țării de Constantin Brâncoveanu, care a stat la domnie între 1688 și 1714.
Sub titlul său întreg, Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Noi, este prima traducere completă a Bibliei în limba română, a cărei tipărire integrală a fost finalizată la scurt timp după moartea domnitorului Șerban Cantacuzino (8 noiembrie 1688), în vremea urmașului său, Constantin Brâncoveanu (tipărirea sa începuse cu un an în urmă, la 5 noiembrie 1687). * Lucrarea reprezintă un moment crucial pentru formarea limbii literare românești, deoarece a fixat numeroase norme de exprimare și a uniformizat lexicul religios.* A avut un impact major asupra culturii române, servind ca model lingvistic pentru textele religioase și laice ulterioare.* Traducerea nu a fost realizată de la zero, ci pe baza mai multor surse: versiuni slavone (folosite pînă atunci în bisericile ortodoxe), texte grecești și latinești, Noul Testament fiind preluat din «Biblia de la Bălgrad» (Alba Iulia, 1648), tradusă în limba română, pentru prima dată, de către Mitropolitul Simion Ștefan (în Transilvania). Deși numele traducătorului Vechiului Testament nu este menţionat, cercetări ulterioare au dovedit că s-a folosit versiunea manuscrisă a spătarului Nicolae Milescu, alcătuită în anii 1661-1664 și revizuită de fraţii Greceanu * Colectivul de traducători a fost format din cărturari munteni, moldoveni și ardeleni, sub coordonarea logofătului Radu Greceanu (cel ce avea să redacteze și cronica oficială a lui Constantin Brâncoveanu) și cu implicarea nemijlocită a mitropolitului Theodosie. Revizuirea din punct de vedere canonic şi lingvistic a textului s-a făcut de mai mulţi arhierei-cărturari: patriarhul Ierusalimului, Dosithei Notara, mitropolitul Ţării Româneşti, Theodosie Veştemeanul şi directorul Academiei Domneşti din Bucureşti, arhiereul Gherman de Nissa.* Biblia este tipărită cu litere chirilice (scrierea folosită în epocă), are format mare, cu o prezentare sobră și o ornamentație bogată. * Cuprinde Vechiul și Noul Testament și a stat la baza tuturor traducerilor biblice românești ulterioare.
Lucrarea se constituie, totodată și într-un moment de referinţă al artei tipografice românești. A fost imprimată pe hârtie de proveniență venețiană în Tipografia domnească, sub conducerea tipografului Mitrofan, fost episcop al Hușilor, folosindu-se ilustrații realizate de Damaschin Gherbest, Antim Ivireanul şi Ioanichie Bacov. Pe versoul paginii de titlu se află stema domnească a lui Șerban Cantacuzino și versurile dedicate acesteia. * Exemplare originale se mai păstrează și astăzi în mai multe biblioteci din România și străinătate, unul dintre acestea putînd fi consultat în cadrul compartimentului de colecții speciale al bibliotecii «Nicolae Iorga» din Ploiești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu