![]() |
Sursa foto: Facebook / Lucian Avramescu |
joi, 14 august 2025
Poemoteca
miercuri, 13 august 2025
Vise & amintiri
«Cine a văzut îngeri bătrâni?» se întreba, întrebîndu-ne, cîndva, regretatul scriitor Costion Nicolescu, într-unul dintre textele dumisale...
Mi-aș perminte a-i răspunde, de dincolo de timp, că de-a lungul vieții mele, am fost un mare norocos, pentru că am avut șansa de a vedea astfel de îngeri bătrîni, ba mai mult, am avut chiar privilegiul să mă și aflu în preajma lor binecuvîntată…
Îngerii mei bătrîni au fost întrupați în trei călugări* înțelepți, pe numele lor pămîntene, Anghel Papacioc (1914 – 2011, Arsenie ca monah), Constantin Ilie (1912 –1998, Cleopa ca monah) și, ultimul, dar nu cel de pe urmă, Iosif Pîrvu (1919 – 2013, Iustin sau Justin ca monah)...
Și chiar dacă au părăsit de ceva vreme viața lor pămînteană, gîndul că ei îmi sînt singurii îngeri păzitori, continuă să mă încălzească...
* călugăr în greacă (καλλόγερον) înseamnă „bătrîn frumos”...
***
N.B. Am făcut fotografia la Mǎnǎstirea «Sf. Maria» din Techirghiol (al cǎrei duhovnic a fost pǎrintele Arsenie), în 8 septembrie 2008, zi în care era prǎznuită Nașterea Maicii Domnului.
luni, 11 august 2025
Remember
Bibliophilia
![]() |
Maria Maddalena nel deserto Emmanuel Benner (1886) |
sâmbătă, 9 august 2025
Poemoteca (tuturor pisicilor din lume, azi, de ziua lor...)
![]() |
(Mițuca - foto: B.-L.S.) |
joi, 7 august 2025
Paraponu' zilii
Lumea în care am trăit/trăiesc
M-am născut fix în anul în care Armata Roșie eliberatoare își retrăgea trupele din Românica (România, pe numele ei adevărat, de pînă la abdicarea forțată a Regelui nostru, Majestatea Sa, Mihai I, odihnească-se în pace!), transformată, apoi, la timp și de bună calitate, cu forțe proprii, într-un gulag infinit mai odios (y compris pernicios) decît cel sovietic (după cum însuși maestrul Soljenițîn mărturisea în celebra dumisale carte, Arhipelagul Gulag)...
După care, pînă-n 1989, am trăit „plenar” (parcă așa se spunea, nu?) „epoca de aur”, bucurîndu-mă din plin de toate „realizărili” și „victoriili” ceaușismului, pentru că, prin tot ceea ce am trecut, noi, românii, numai despre socialism sau comunism nu s-ar putea vorbi...
Apoi, am trăit pe propria-mi piele, implicat total, evenimentul care, cu un termen generic, încă mai este numit și azi, de către mulți visători, „Revoluția din decembrie ʼ89” și nu lovitură de stat. Imediat mi-am dat seama că țara în care trăiam în acea perioadă era aidoma unui organism aflat în convalescență după o îndelungată suferință. Și, așa cum era ea, în imposibilitate de a reacționa și de a se apăra în vreun fel ori altul, a început să fie devalizată sistematic - sub sloganul Nu ne vindem țara! - operațiune care și azi e în plină desfășurare.
Ulterior, pe măsura trecerii timpului, am luat în freză, rînd pe rînd, toate celelalte „reforme” de căcat ale originalei noastre democrații care, după 35 de ani, au adus Romanela cea atît de dragă nouă, în sapă de lemn. Sau au pus-o pe butuci. Sau au adus-o în pragul colapsului, altfel spus.
A dat Dumnezeu, ca alături de ai mei, să supraviețuiesc și pandemiei cu numele de scenă Corona, precum cel al binecunoscutei beri aztece, drept pentru care, mă gîndesc că dacă voi apuca și Apocalipsa, abia atunci m-aș putea considera și io, bietul de mine, un om împlinit...
![]() |
Fotografii de © Dinu Lazar |
miercuri, 6 august 2025
Altițe & Bibiluri
joi, 31 iulie 2025
Muzicoteca de dinamită
Semicentenar «Physical Graffiti»
Fotografiile de pe coperțile exterioare ale albumului, care reproduc imaginea unei clădiri din New York (situată în St. Mark’s Place, 96-98), sînt realizate de celebrul artist american Elliott Erwitt, grafica aparținînd designerului britanic Peter Corriston de la reputatul studio londonez de artă grafică «Hipgnosis» (fondat de Storm Thorgerson și Aubrey Powell), unde au fost concepute hainele artistice pentru albumele unora dintre cele mai importante trupe și interpreți ai istoriei rockului. Ferestrele de pe coperțile exterioare ale albumului sînt decupate iar mapele interioare conțin diferite imagini și simboluri grafice (inclusiv numele dublului LP) care apar în ferestre, în funcție de cum sînt așezate. Designul novator a fost nominalizat la un premiu Grammy.
miercuri, 30 iulie 2025
Altițe & bibiluri
De ce nu-i plăcea lui Tudor Arghezi numele parcului Cișmigiu?
Cișmigiu
Nu-i nici frumos, nici românesc numele acestei grădini cu farmece. El sună turcește, ca tinichigiu, giuvaergiu, iaurgiu, simigiu, surugiu, boiangiu… Și ați băgat, firește, de seamă, că aceste cuvinte bolnave pier, ucise de viața graiului viu, înainte chiar ca meșteșugurile, pe care le numesc, să fi pierit de tot. Sfatul municipal care va cuteza să șteargă turcismul numelui acestei păduri de bijuterii vegetale, înlocuindu-l cu un nume de pom, de buruiană sau de floare, va face grădina capitalei din mijlocul orașului, și mai frumoasă.
Tudor Arghezi
(«Cu bastonul prin București», Editura pentru Literatură, 1961)
Planeta giganților
marți, 29 iulie 2025
Lumea în care (tocmai) trăim
luni, 28 iulie 2025
Întîlnirile titanilor
luni, 21 iulie 2025
Poemoteca
Există un adevăr dureros: acela de a te pierde într-o iubire mistuitoare, uitând cît de special eşti şi tu.
![]() |
Ernest și soția sa Mary, la ferma lor din Cuba |
![]() |
Hemingway (Spania, 1937) |
vineri, 18 iulie 2025
Memento
![]() |
Fotografii de Paul Morand (1888-1976), scriitor și diplomat, fost ambasador al Franței la București |
joi, 17 iulie 2025
Raftul revistelor
miercuri, 16 iulie 2025
Remember Jon Lord
Născut în 1941, britanicul Jonathan Douglas Lord a fost un muzician complex și complet (compozitor, pianist, organist), co-fondator (în 1968) al cvintetului numit Deep Purple, unul dintre cele mai influente grupuri de hard-rock ale anilor ’70.
Un excepțional interpret la orgă Hammond (folosindu-se îndeosebi de celebrul model C3), el este responsabil pentru acel sunet distorsionat, dens dar melodic, care avea să devină, ulterior, sound-ul Deep Purple, rod al fericitelor grefe ale unor elemente muzicale provenind din varii genuri, precum muzica clasică, jazz și blues, inserate pe trunchiul melodic viguros și dinamic al hard-ului, ceea ce i-a conferit un stil extrem de personal în rîndul claviaturiștilor muzicii rock, impunînd ceea ce cu un termen generic numim astăzi sunetul blues-rock.
Lord, singurul membru constant al Deep Purple pînă în 2002, cînd s-a retras oficial, a fost, fără putință de tăgadă, alături de chitaristul Richie Blackmore, figura centrală a trupei, atît ca interpret cît și în calitate de compozitor și co-autor al unor piese emblematice, precum Smoke on the water, Child in time, Lazy, Highway star, Perfect strangers ori Burn, bijuterii în care orga lui Lord strălucește la intensitate maximă prin virtuozitate, dinamism și complexitate.
Jon Lord a fost un iubitor și un rafinat cunoscător al muzicii clasice, lucrările sale simfonice în care a evoluat și ca pianist Concerto for Group and Orchestra (din 1969, un opus de pionierat, reprezentînd o alăturare dintre o trupă o trupă rock – Deep Purple, cu o orchestră simfonică – Royal Philharmonic Orchestra), Gemini Suite, Sarabande, Durham Concerto ori Boom of the Tingling Strings, stau mărturie în sprijinul celor amintite.
După ce a părăsit Deep Purple, a activat sporadic în trupe precum Whitesnake și Paice Ashton Lord, concentrîndu-se îndeosebi pe muzica clasică și pe colaborări cu muzicieni celebri, care nu mai au nevoie de nici o prezentare: George Harrison (The Beatles), David Gilmour (Pink Floyd) sau Tony Iommi (Black Sabbath).
marți, 15 iulie 2025
Poezie mută, pictura... (sau o foarte mică poveste a unei uriașe capodopere)
luni, 14 iulie 2025
Bibliophilia
În această zi a anului 1544, Filip Moldoveanul, tipograf, traducător, editor și cărturar din Transilvania, cunoscut și pentru alte lucrări importante, termina de tipărit la Sibiu, CATEHISMUL ROMÂNESC, prima carte editată în limba română. Lucrarea este o traducere a unui catehism luteran (probabil al lui Johann Brenz) din limba germană, scopul cărții fiind educația religioasă a populației românești, în contextul reformei protestante și a influenței luteranismului în Transilvania. Numele traducătorului nu este cunoscut cu certitudine, deoarece Catehismul românesc din 1544 nu s-a păstrat integral, iar în puținele informații rămase nu apare explicit numele traducătorului. Instrument de popularizare a învățăturilor religioase în limba poporului, lucrarea este un document de o mare valoare lingvistică, care oferă o imagine asupra limbii române din secolul al XVI-lea, contribuind la afirmarea ei ca limbă de cult și de cultură scrisă, într-o epocă în care slavona era încă dominantă în spațiul bisericesc ortodox. A fost publicată în Principatul Transilvaniei, într-o perioadă de mari schimbări religioase cauzate de Reformă, publicarea ei în limba română avînd și un scop politic: convertirea românilor ortodocși la confesiunile protestante, mai ales la luteranism. Din păcate, nu s-a păstrat niciun exemplar complet al «Catehismului Românesc», informațiile despre conținutul său provenind din mențiuni ulterioare și studii istorice. Timotei Cipariu, erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, membru fondator al Academiei Române, creator al filologiei moderne românești, autor al Analectelor literare, amintește, la pagina XIX, despre o Învățătură creștinească, apărută la Sibiu, în jurul anului 1546. El afirmă că a putut vedea un exemplar defectuos, un catehism mic, fără început și fără sfîrșit în Biblioteca Mănăstirii Blaj. A avut dreptate, greșind doar anul: 1546. Atestarea volumului a fost făcută pe baza unei scrisori particulare din anul 1546, precum și pe baza unor înscrisuri din administrația orașului Sibiu.
Originar din Moldova, Filip a trăit și a activat în Transilvania, mai ales în Sibiu, un important centru cultural și tipografic al secolului al XVI-lea. A lucrat în slujba autorităților săsești din Sibiu, fiind considerat primul tipograf care a editat o carte în limba română. În 1550 a tipărit și o «Carte de învățătură creștină» («Tafsirea» sau «Tîlcuirea Evangheliilor»), tot în limba română, continuînd astfel promovarea limbii române în spațiul religios și educațional. A folosit alfabetul latin, în contrast cu tradiția slavonă ortodoxă, ceea ce reflectă influența reformei protestante. Este considerat un precursor al mișcărilor culturale și religioase românești ulterioare, influența sa manifestîndu-se în domeniul tiparului românesc. Deși nu s-au păstrat multe detalii biografice despre el, contribuția sa rămâne fundamentală pentru începuturile culturii scrise românești. Este frecvent menționat în lucrările de istoriografie a limbii și culturii române, drept un pionier al tiparului în limbă română.![]() |
Pagini din Palia de la Orăștie și lucrarea Vioricăi Pamfil |
Tiparnița din Orăștie fusese instalată de protestanți cu scopul răspîndirii textelor religioase în limba română. Ulterior, textul a fost editat integral, în transcriere interpretativă, de Viorica Pamfil (1968) și de Vasile Arvinte, Ioan Caprosu și Alexandru Gafton (2005).
Muzicoteca
Raphael Gualazzi – pian și aranjor pentru Mohammed
Spazio Aperto Salento
Nabil Salameh – voce arabă în Ommuammare
Casa de discuri Zero Nove Nove
Enza Pagliara – voce tradițională
Treble (Antonio Petrachi) & Rocky G. Vox – reggae/dub în Sant’Asili
Giuseppe Semeraro – text în italiană pentru Ulivi
Rocco Cataldi – versuri dialect salentin pentru A li furisi și Moi ca nc’è lu sule
Percuționiști: Roberto Chiga, Vito de Lorenzi
Saxofoane: Giovanni Chirico
Tuba/trompă: Giorgio Distante
Oud: Adolfo La Volpe
Mandolină/mandolă: Gianluca Longo
Pian: Marco Rollo
Bass: Matteo Resta
Violoncel: Marco Schiavone
Fiati: Marco Tuma
Dub‑mastering/electronică: Alessandro Lorusso
miercuri, 9 iulie 2025
Pravila (Nomocanonul) ritorului* Lucaci
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Mănăstirea Putna era un important centru de cultură, spiritualitate și învățământ în Moldova. Școala Mănăstirii funcționa ca un atelier de copiere, traducere și comentare a textelor religioase și laice, avînd o influență considerabilă asupra dezvoltării limbii române scrise.
![]() |
Filă din Pravila bilingvă slavon-românească, ilustrând formatul original – text slavon și românesc |
Lucaci (sau Luca), activ în această perioadă, este cunoscut ca profesor și copist în cadrul acestei școli mănăstirești. Însă el nu era doar un simplu copist, ci un intelectual cu pregătire, cunoscător al limbii slavone și al limbii române, ceea ce i-a permis să realizeze o transcriere bilingvă. În 1581, în a 8-a zi a lui iulie, Lucaci a finalizat (la cererea lui Eustatie, episcop de Roman), copierea unei «Pravile» (un cod de legi bisericești care conține reglementări juridice și canonice, o colecție de legi și norme de conduită religioasă și socială, dar și pedepsele pentru diverse abateri, precum avortul, adulterul, sodomia și omorul, precum și reguli referitoare la căsătorie și alte aspecte ale vieții cotidiene), al cărui text este bilingv, slavon (limba oficială a cancelariilor și a bisericii la vremea respectivă) și românesc, ceea ce îl face deosebit de valoros din punct de vedere lingvistic și juridic. Această «Pravilă» este considerată cel mai vechi text juridic românesc datat cu certitudine, ceea ce o plasează la originea tradiției dreptului scris în limba română. Traducerea sau redarea paralelă în română a unui text juridic oficial reflectă un pas semnificativ spre autonomia limbii române în administrație și cultură. Contribuția lui Lucaci este un exemplu timpuriu de bilingvism funcțional în documente oficiale.
![]() |
Ediția critică din 1971, publicată de Editura Academiei, oferă pagină cu pagină transcrieri după manuscris și include 72 de planșe în format fotografiat. |
Poemoteca
Sursa foto: Facebook / Lucian Avramescu Bună seara, iubito Bună seara, iubito, te aştept ca din cer Să-mi aduci continente de palid mister C...

-
Rendez-vous picto-poetic Nu cred să fi citit vreun alt volum* de poezie în care să abunde numele atîtor artiști. Drept pentru care, l-am și ...
-
LIGETI Este necesar să explorez conexiuni pe care alții nu le-au recunoscut încă, să conturez structuri care nu au existat pînă acum. György...