Acum 36 de ani, nu mai povestesc cum pentru că este cumplit,
pleca la astre Constantin Noica.
Am avut șansa să stau 3 zile la Păltiniș cu domnia sa,
cu 2 ani înainte ca el să plece la îngeri.
Șansa asta e o mană cerească pentru cinstiții intelectuali ai țării, care printre mormăieli despre dreptate, căi europene, ce hoți sunt politicienii, și tot registrul de chestii înălțătoare și morale care îi macină, au posibilitatea să ciordească și să folosească fotografiile făcute de mine, fără să plătească desigur nimic și fără să spună ale cui sunt.
Chiar și cei mai destupați spun că sunt poze de pe net nene, e la liber, dă-l în morții mă-si pe ăla care le-a făcut, e la liber nea.
Dacă veți căuta la nea gugălășteanu numele Constantin Noica o să vedeți cam peste 80% poze făcute de mine, ciordite de moralii nației, care altfel vorbesc tremurând și empatic despre cinste, filozofie, cultură, furând poze.
Asta e.
În altă ordine de idei, am făcut totuși un album, singur, pe sistemul „print on demand” pentru că editurile din țărișoara noastră nu s-au înghesuit cu propuneri și desigur le-a durut la bașcheți de subiect.
Bun, și dacă făceau ceva, ieșea ca dracu, pentru că atâta putem.
Puteți răsfoi albumul în linkul din comentarii.
De cumpărat nu, pentru că este făcut pe hârtie premium, cu tipar de lux, și nu rentează, care este.
Oricum, e cu profit zero: eu iau zero, făcui albumul doar ca să fie.
Ehehe, ce diferență între a răsfoi pe telefon un album și a pipăi dumnezeiasca hărtie de arhivă Mohawk Superfine Eggshell privind imaginile ușor sepia duotone făcute cu un printer bun... Nu mai spun.
Dar ce contează.
Dinu Lazăr
N.B.: Albumul poate fi admirat la adresa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu