Restituțio

Stratan – un mare poet, 

un personaj care trăia în propria ficţiune*

București, Grozăveşti, 1980.

Şerban Tomşa, sus, între Emil Muşat și

Laurian Câmpeanu, Ion Stratan (Nino) şi Marin Neagu

(fotografii din arhiva personală Șerban Tomșa, http://serbantomsa.blogspot.com/ )

În primul rând, Ion Stratan este o legendă literară, în frumoasa tradiţie a lui Labiş şi Nichita Stănescu. Foarte important ca poet, Stratan a fost şi un personaj incomparabil. Omul era la înălţimea operei... Sunt cazuri, mai rare în rândul poeţilor, când autorul este eclipsat total de operă. Mă gândesc la Blaga, Bacovia, Pillat, dar şi la prozatori ca Rebreanu şi Ştefan Bănulescu... Geo Bogza şi Zaharia Stancu, din contră, şi-au dominat cu autoritate opera. Aceasta din urmă este situaţia cea mai puţin prielnică pentru posteritatea creaţiei. Cum spuneam, Stratan a fost, dacă putem spune aşa, egal cu propria poezie. În al doilea rând, autorul nostru a fost de departe cel mai dificil poet optzecist... Textele sale mai mult ascund, decât arată, deosebindu-se, prin aceasta, de Coşovei, Iaru, Cărtărescu, Muşina.

Odată cu apariţia generaţiei ’80, în peisajul literar autohton s-au schimbat timbrul poetic, registrul stilistic, sensibilitatea şi viziunea poetică. Caragiale a devenit complicele şi partenerul noilor corifei... A fost şi meritul, niciodată suficient subliniat, al mentorului Nicolae Manolescu, un critic de direcţie, strălucitor, cu gusturi moderne, reformatoare. Au fost lăsate deoparte inspiraţia, talentul şi celelalte. Am asistat chiar la o polemică în cadrul Cenaclului de Luni, între Radu Călin Cristea, care susţinea că poetul aduce ceva esenţial din fiinţa sa, care joacă un rol de liant în lumea cuvintelor, şi celilalţi membri ai cenaclului ( Stratan, Iaru şi Coşovei : Cărtărescu încă nu se impusese) care făceau deseori front comun împotriva tuturor şi susţineau că poetul nu aduce nimic în organizarea textului, poezia fiind rezultatul orientării cuvintelor după inefabilele lor linii de forţă.

Mie mi se părea că adevărul este la mijloc, dar Nicolae Manolescu a ţinut partea celor trei, respingând punctul de vadere al lui Radu Călin Cristea... Când l-am cunoscut pe Muşina, prin 1977, în căminul studenţesc „Grozăveşti”, primele sale cuvinte despre programul poetic al generaţiei ʼ80 au fost :„Noi surprindem viaţa adevărată, suntem realişti.” În sinea mea m-am gândit că am de-a face cu un idiot care nu ştie ce vorbeşte, din moment ce nu existaseră niciodată poeţi „realişti”, cu excepţia proletcultiştilor care, în fond, nici nu erau poeţi... Evident că el nu ştia să-şi expună doctrina poetică, iar eu eram limitat de lecturi insuficiente şi mă înşelam în privinţa celui care avea să devină unul dintre baronii generaţiei sale. Livrescul şi citadinismul au fost cultivate în mod programatic. Nu, „mimesis-ul” nu caracterizează lirica lui Stratan.. El „cultivă absenţa, virtualitatea, adică negativitatea lucrurilor”, după cum spunea primul său comentator, acelaşi N. Manolescu. Poezia lui Stratan este o Africă de gheaţă, sub o tâmplă brăzdată de fulgerele unor revelaţii dramatice şi îmbrobonată de o emoţie insesizabilă...

O mare parte a poeziei lui Stratan, mai ales volumul Cinci cântece pentru eroii civilizatori, ţine de intertextualism şi postmodernism. Stratan este cel care a fixat pentru totdeauna imaginea „noului rapsod” : Mărturisesc. Am scris totul / În beţii, lupanare. Sînt Maţe-Fripte. / Privesc la comedie, plîng. / Curat murdar. Căldură mare.

Aer cu diamante** a fost o explozie incomparabilă de frumuseţe şi originaliate. A fost o bombă literară care a bulversat atmosfera culturală amorţită din epocă. A fost un atac al lupilor tineri care i-a intimidat pe „elefanţi”. Toţi cei patru poeţi – Coşovei, Iaru, Stratan şi Cărtărescu – au ieşit în faţă cu texte de mare valoare artistică. Sigur, a contat şi faptul că autorii au fost prezentaţi de N. Manolescu care i-a susţinut şi moral... Şi ajungem din nou la rolul foarte important al mentorului...

Stratan e un poet lapidar, foarte concentrat, care face economie de cuvinte. Nu găsim la el revărsările diluviene de cuvinte, specifice altor poeţi. „Euforia ludică şi compoziţională, verva interogativă” ( Al. Cistelecan ) sunt atent suprevegheate de o ordine barbiană, filtrată prin lectura lui Doinaş.

Stratan a fost un mare poet şi, cum spuneam, un personaj care trăia în propria ficţiune. Era un personaj care a sărit din Cehov şi Caragiale direct în paginile scrise de el însuşi. Îl văd pe Stratan ca pe „Maestrul” lui Bulgakov şi prinţul Mâşkin al lui Dostoievski ... Un fel de Ladima cu o aureolă slavă... „Rege pe hârtie”, el nu a putut supravieţui într-o junglă literară şi socială...

La ce mă gândesc când vreau să-l evoc pe Stratan ? La faptul că lumea e goală, tristă şi greu suportabilă, fără oameni şi poeţi ca Ion Stratan. Mă gândesc la caracterul său nobil, înclinat către prietenie şi solidaritate, la verva, umorul său, la surâsul său de nordic, strălucitor, dătător de speranţă, din perioada tinereţii, la destinul său de aisberg rătăcit pe mările Sudului.
Am fost prieten cu Nino Stratan aproape treizeci de ani şi nu voi înceta niciodată să îi deplâng dispariţia.

Șerban Tomșa

* Comentariu la o postare (Lecția de poezie nr. 1: Ion Stratan) de pe blogul poetului Gelu Vlașin. Titlul și sublinierile îmi aparțin.

** Volumul scris de Ion Stratan, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Mircea Cărtărescu a apărut la editura bucureșteană Litera, în anul 1982.

Şerban Tomşa (pseudonimul lui Ion Şerban) s-a născut la 12 octombrie 1956, în comuna Sârbeni (Teleorman). Tatăl său, Ilie, a fost mecanic motopompist, iar mama, Niculina, a lucrat în agricultură. Este licenţiat al facultății de Filologie a  Universității din Bucureşti (1981) specializarea limba și literatura română  română (limba și literatura maghiară, secundar). 

Între 1981-1982 a fost profesor titular la catedra de limba şi literatura română a Şcolii Generale Cartojani, din comuna Roata de Jos (Giurgiu). Din 1982, este profesor titular la Şcoala Gimnazială Gratia, din comuna Gratia (Teleorman, între 1982-2019).
A debutat publicistic ca poet, în revista „Luceafărul”, în 1974, cu poezia „Eu iubesc trandafirii”. În acelaşi an a obţinut Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie „Dimitrie Bolintineanu” (Preşedintele juriului a fost poetul Florin Mugur). Un accident nefericit l-a ţinut, aproape două decenii, departe de masa de lucru. Editorial, a debutat ca prozator, cu romanul „Biblioteca lui Noe” (Editura Mondocart Pres, Bucureşti, 2003). A mai publicat următoarele romane: „Maimuţe în haremul nopţii” (Editura Andreas, Bucureşti, 2006); „Gheţarul” (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009),„Călugărul Negru” (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013). Alte volume: „Supraveghetorul şi alte povestiri” (Tracus Arte, 2017), „Casa noastră cea de toate zilele” (Tracus Arte, 2019), „Ninge la Iasnaia Poliana” (Paralela 45, 2020), „Amintirile unui optzecist întârziat” (2022), precum și „Limba şi literatura română pentru elevii de gimnaziu” (în colaborare cu Nicoleta Şerban, Editura Andreas, Bucureşti, 2005) şi „G. Topîrceanu. Scrieri alese, antologie şi prefaţă de Ion Şerban” (Editura Andreas, Bucureşti, 2008).
A semnat recenzii și eseuri în diferite reviste literare din țară: Litere, Vatra, Argeş, Luceafărul de dimineaţă, Ramuri. În 2010 i se acordă premiul Asociației Scriitorilor din București, pentru romanul Gheţarul.

A încetat din viață la 23 martie 2023. (B.-L.S.)

luni, 26 aprilie 2010

Lectia de poezie nr. 1 - Ion Stratan (Nino)

O să încerc, pe parcursul mai multor episoade să vă prezint câţiva dintre poeţii pe care-i consider drept puncte de reper valoric, oameni care au scris literatură de cea mai bună calitate. Poeţi care vor rămâne cu siguranţă în istoriile literare prin tot ceea ce-au lăsat în urma lor la nivel de scriitură. Sunt poeţi de la care ar trebui să învăţăm fiecare dintre noi, la care ar trebui să ne raportam de fiecare dată când avem intenţia de-a scrie sau pretenţia de-a intra fără echivoc în catalogarea poetică a cetăţii literare. Prima lecţie de poezie îl aduce în prim plan pe poetul Ion Stratan (Nino)

Ion Stratan - Nino (n. 1 octombrie 1955, comuna Izbiceni, judeţul Olt - m. 19 octombrie 2005, Ploieşti)  a absolvit Liceul ,,Al. I. Cuza” din Ploieşti şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti • A fost membru al ,,Cenaclului de Luni”, al Cenaclului ,,Amfiteatru” din Bucureşti şi al Cenaclului ,,I.L. Caragiale” din Ploieşti • A debutat publicistic în anul 1972 în revista ,,Amfiteatru” • A debutat editorial cu volumul Ieşirea din apă (la ed. Cartea Românească, 1981)  • A publicat poezie, eseuri, critică literară, traduceri, publicistică politică în majoritatea revistelor literare din ţară şi în reviste din străinătate • Este prezent în numeroase antologii de poezie din România şi din Canada, Franţa, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Germania 

• A primit următoarele distincţii:  

- Premiul ”Nichita Stănescu” al Fundaţiei Nichita Stănescu (1990)

- Premiul pentru Literatură al oraşului Slobozia (1993) 

- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993),Premiul ,,Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995)

- Premiul ,,Frontiera Poesis” (Satu Mare, 1999)

- Premiul ,,Marin Sorescu” la Festivalul Internaţional de Poezie “Europa km 0” (Sighetul Marmaţiei, 2001)

- Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anul 2001 

- Premiul pentru Poezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România - ASPRO (2002)

- Premiul ,,Radu Enescu” al revistei ,,Familia” (Oradea, 2002)

- Premiul ,,Dafora“ la Zilele revistelor din Transilvania şi Banat (Mediaş, 2002) 

- Premiul Fundaţiei ,,Constantin Stere” (Ploieşti, 2003)

-Premiul ,,Orient-Occident’’ (pentru arte) acordat de Fundaţia şi Organizaţia de Utilitate Publică ,,Orient-Occident’’, pentru întreaga operă poetică (Curtea de Argeş, 2004) 

• Ion Stratan a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al ADELF (Association des Écrivains de Langue Française) 

• A fost redactor-şef adjunct al revistei Contrapunct a Uniunii Scriitorilor din România 

• Avea în pregătire volumele de poeme Viteza vieţii, Criminalii şi crinii şi Ridicarea privirii precum şi romanul Concertul de Crăciun •

Volume publicate

BIBLIOGRAFIE

1. Ieşirea din apă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981
2. Aer cu diamante, Editura Litera, Bucureşti, 1982 (împreună cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Florin Iaru);
3. Cinci cântece pentru eroii civilizatori, Editura Albatros, Bucureşti, 1983
4. Lumina de foc, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1990
5. Lux, Editura Albatros, Bucureşti, 1992
6. Ruleta rusească, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1993
7. Desfacerea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1994
8. O zi bună pentru a muri, Editura Pontica, Constanţa, 1996
9. Cântă zeiţă mânia, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, 1996
10. Mai mult ca moartea, Editura Axa, Botoşani, 1997
11. De partea morţilor, Editura Liberart, 1998
12. Apa moale, Editura Albatros, Bucureşti, 1998
13. Celebra specie umană, Editura Helicon, Timişoara, 1999
14. Crucea verbului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000
15. Zăpadă noaptea, Editura Prefectura Judeţului Prahova, Ploieşti, 2000
16. Oameni care merg, Editura Premier, Ploieşti, 2000
17. O lume de cuvinte, Editura Limes, Cluj, 2000
18. Spălarea apei, Editura Eminescu, Bucureşti, 2001
19. Biserica ploii, Editura Fundaţiei Gheorghe Cernea, Ploieşti, 2001
20. Jocurile tăcute, Editura Călăuza, Deva, 2001
21. Biblioteca de dinamită, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2001
22. Pământ vinovat, Editura Premier, Ploieşti, 2003
23. Ţara dispărută, Editura Noul Orfeu, Bucureşti, 2003
24. Cartea ruptă, Editura Premier, Ploieşti, 2005
25. Cimitirul de maşini, Editura Grinta, Cluj, 2005
26. Cafeaua cu sare, Biblioteca Judeţeană Nicolae Iorga, Ploieşti & Editura Asociaţiei Culturale "Athenaeum", 1988
27. Cafeaua cu sare II (paradoxuri şi parafraze), Biblioteca Judeţeană Nicolae Iorga, Ploieşti & Editura Premier, Ploieşti, 2005
28. Nefertiti Eminovici, Editura M.N.L.R., Bucureşti, 2006

29. Casa părăsită, Editura Libertas, Ploieşti, 2006, îngijit şi ilustrat de regizorul şi graficianul ploieştean Mihai Vasile - Proiectu editării acestui volum data, aşa cum mărturiseşte într-un preambul Mihai Vasile, din anul 2003. În afara versurilor poemului "Casa părăsită", volumul mai cuprinde o bio-bibliografie întocmită de Bogdan - Lucian Stoicesu, fascimilul ultimului text scris de Nino despre Nichita Stănescu (datând din martie 2001) şi transcrierea lui, un mic eseu scris de Mihai Vasile despre poet şi 7 fotografii din arhiva personală a poetului.

Prezenţe în antologii

Este prezent cu un grupaj de poeme în "Antologia poeziei generaţiei 80" (Editura Vlasie, 1993) şi în antologii din Franţa, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Canada, Germania, Mexic.

Nino mai este prezent cu un grupaj de şapte poeme în limba franceză în antologia POESYS 8. Sacralitate (antologie a Festivalului Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş”, Ed. Academiei Internaţionale „Orient-Occident”, Bucureşti, 2004, 422 p., trilingv. Ediţie îngrijită şi tălmăciri de Dumitru M.Ion şi Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica).

Este tradus în limba franceză cu volumul antologic "La roulette russe" (Éditions Royaumont, 1995).

* sursa informatiilor: Wikipedia

* update "Bibliografie" cu sprijinul informatiilor primite de la Claudiu Komartin

* update complex cu sprijinul informatiilor primite de la Bogdan - Lucian Stoicescu 

viaţa şi moartea

S-a înecat Budha cu un
bob de orez - spun bătrânii.

Binecuvântat fie Budha
binecuvântat bobul, binecuvântaţi
bătrânii.

Binecuvântate cuvintele care
ne dau voie să vorbim despre
moarte. Atâţia prieteni am acolo,

încât nu ştiu dacă sunt
mort sau sunt viu.

Visez uneori că istoria se repetă
viaţa se repetă
vorbele se repetă

Alteori nu visez, ca un pumnal
sfâşiind o mătase mă trezesc
cu rouă pe piept.

Ca un cuţit, ca un pumnal
străluceşte gheaţa în inima
mea.

Am iubit, am urât
şi n-a fost destul.

Unde ne duci viaţă
Saturată de timp ?

Mă bucură copiii crescând
Mă întristează bătrânii murind.

Aici stau, între două anotimpuri
cu crucea pe piept şi hainele
Puse în rânduială.

Părul creşte, unghiile cresc
Dar n-am timp să observ asta.

Vinul trece, apele rămân
Dar n-am timp să observ asta.

Viaţa trece, numai moartea
rămâne. Dar n-am timp să
observ asta.

Ion Stratan, DE PARTEA MORŢILOR, Ed. liberART, 1998