Memento

 

„Unde nu este datorie, nu este drept și unde nu este ordine, nu este libertate.”

Regele Carol I

În 10 octombrie 1914, înceta din viață Regele Carol I al

României 

(Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, n. 10. IV. 1839). 

A fost al doilea fiu al princepelui Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. 

În timpul domniei sale (1866–1881, domnitor și 1881–1914, rege) a fost proclamată independența României (9 mai 1877). 

Ridică reședința de vară și locul de odihnă pe care el însuși l-a numit «Castelul Peleș», locul unde Consiliul de Coroană hătărăște (3.VIII.1914) participarea țării, alături de Germania și Austro-Ungaria, la Primul Război Mondial. 

A elaborat lucrări de specialitate în domeniul militar, memorialistic ș.a. 

Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. 

Este înmormîntat în necropola regală de la Curtea de Argeș. 

Domnia sa este considerată cea mai lungă din istoria statelor românești 

(48 de ani), perioadă în care țara a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Se spune că în anul 1873, atunci cînd el a dispus începerea lucrărilor la reședința de vară a regilor României, cunoscută îndeobște sub denumirea «Castelul Peleș», a fost întrebat de ce a hotărît amplasarea acestuia în imediata apropiere a graniței României cu Austro-Ungaria, aflată, pe atunci, la Predeal. Vădit contrariat de această întrebare, Regele a dat următorul răspuns: „Nu știu pe ce hărți vă uitați voi, dar pe harta mea, care include toate teritoriile locuite de români, Peleșul este în mijlocul țării!”