Doi*
 |
| Ion Nino Stratan, primul din stînga... (coperta a patra a volumului Aer cu diamante. Fotografie de Tudor Jebeleanu.) |
 |
| Ion Stratan (1.X.1955-19.X.2005) |
Cuvîntul lumină lumina.
Și a fost ziua mea.
Și-am iubit și-am băut
Scutit să port scut.
Mi s-a arătat carnea lui
Icoană-ntr-un altar s-o pui
La închinat. Și-am uitat.
Unghia lui era moale ca
Urechea omizii. Mi-a spus
Ion. Eu și tizii.
Și mi-a spus. Vederea să-ți fie
Epifanie.
Vestește și așteaptă.
Ferește de faptă.
Am privit, m-am uitat
Pînă brațele mi s-au încrucișat.
Pînă mi s-au făcut ca lui Budha
Braț la braț cu caracatița uda.
Atunci lumina a cuvîntat. Și-am fost
Albie de porci într-un sat
Să îl nasc și să-l pun
Într-un pom de Crăciun.
„Albie de porci te fac
O, ce bucurie
Cu vărsat am să te-mbrac
Și lături o mie.”
În alt sat
Am uitat.
A venit
M-a luat.
Am grăit între mine și el
Tigru sărind prin cercel.
Am grăit cu foc și am grăit cu ură
Să-l păstrez. Mi-a dat mura în gură.
L-am dat jos după ce-I dădusem oțet
M-a sărutat. M-a lăsat să m-așed.
Nu mai știu. Nu mai știu.
M-au pus în sicriu. Eram viu.
Amîndoi
Pierdusem pe Dumnezeu.
El privea prin orbita mirată
A craniului meu.
N-am sculptat. N-am pictat. Am iubit.
M-a uitat. M-a murit.
Ion Stratan
* În ciclul „Pentameronul” din volumul colectiv „Aer cu diamante” (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Ion Stratan) , ed. Litera, București, 1982; coperți și grafică de Tudor Jebeleanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu