Memento: Laurel & Hardy

Mare bucurie am trăit în urmă cu ceva timp, cînd am reuşit să-mi cumpăr o colecţie de şapte dvd-uri cu unele dintre cele mai tari filmuleţe ale celor doi geniali maeștri ai gag-ului, Stan și Bran, completată, după aceea, cu încă vreo opt dvd-uri. În copilărie, după desenele animate (îndeosebi cele ale lui Walt Disney), preferaţii mei erau Stan şi Bran (de Charlie Chaplin m-am îndrăgostit ceva mai tîrziu). Drept pentru care, nu scăpam nici un episod al emisiunii „Comici vestiţi ai ecranului”, în care apăreau (și) cei doi și pe care le urmăream cu sufletul la gură, în alb/negru, pe ecranul televizorului rusesc cumpărat de ai mei, celebrul „Rubin 102”, tavălindu-mă pe jos de rîs... Abia după ce am învăţat să citesc mai bine, m-am dumirit io că prenumele celor doi sînt, de fapt, Stanley şi Oliver. Atunci de unde şi de ce Bran? Mister pînă in ziua de azi. Deși între timp am primit unele explicații vizavi de asta, ele încă nu m-au convins. Peste ani, cercetînd cum stau lucrurile și pe alte meleaguri, aveam să constat că fenomenul rebotezării celor doi e prezent şi în Italia (Stallio et Ollio) dar şi în Germania (Dick & Duff). Am întrebat care-i şpilul însă n-am reușit să descifrez taina. Toți aceia pe care i-am chestionat, aşa-i pomeniseră şi ei: din copilărie. Atunci, să-i lăsăm aşa, pentru că misterele copilăriei noastre – mi-a spus asta demult, însuși Moş Crăciun – trebuie să rămînă așa, nedezvăluite... Că tocmai d-aia sînt mistere, nu?