Moto:
„Cuvîntul e puternic şi inviolabil, pentru că el este cuvîntul lui Dumnezeu.
Forţa cuvîntului nu stă în el însuşi, ci în puterea divină.”
Gheorghe Crăciun
(„Trupul ştie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa”)
„Simfonia lupului”*
***
„Cuvintele nu au frumuseţe. Cuvintele există aşa, ca un soi de cremă de pantofi pentru vedere şi timpane. Cuvintele sunt iluzia vieţii tale de lipitor de afişe, trăieşti cuvintele ca pe un labirint din care numai tu ştii cum se poate ieşi.”
***
„Cuvintele n-au chip, cuvintele n-au trup, cuvintele n-au haine şi nici încălţări.”
***
„Cuvintele n-au culoare.”
***
„Privește oamenii, pipăie, adulmecă mirosurile morţilor și ale celor vii, gustă ţărîna și hrana și plasticul și fierul, ascultă, ascultă pînă cînd vei pricepe că totul e făcut din carne și oase, nepoate. Din carnea și oasele trupului tău. Și atunci o să crești. Du-te la tatăl tău și privește-l, pătrunde-te de el așa cum e acum, ca părinte care pleacă departe, foarte departe de noi. Pătrunde-te de el cum o făceai și cum o faci cu apa din rîul copilăriei tale, pătrunde-te de tatăl tău ca și cum ai vrea să înoţi între viaţă și moarte, pe acest hotar pe care devenim cu toţii călătorii morţii.
Hai, du-te!”
* © 2008, editura „Humanitas”
Culorile Rîndunicii**
1. Pentru că țara o poți părăsi oricînd... Nimeni nu te ține cu forța în țară.
2. Pentru că în țară toți sunt gata să împartă cu tine tot ce au: cîntecele idioate pe care le ascultă cu volumul dat la maximum în mașina lor, viroza în mijloacele de transport în comun și femeile lor care stau acasă.
3. Pentru că în țară un marinar a devenit președinte. Imaginează-ți unde poți ajunge dacă ești pompier sau mecanic auto.
4. Pentru că numai în țara noastră există mai multe jeepuri decît milionari și mai mulți milionari decît întreprinderi.
5. Pentru că numai la noi pare firesc să primești fără să oferi nimic în schimb.
6. Pentru că țara noastră e singura în care, dacă nu faci altceva decît să te uiți la cei care muncesc, primești o primă de spectator numită «indemnizație de conducere».
7. Pentru că numai la noi poți profita zilnic de o ospitalitate nelimitată, de exemplu în traficul urban, unde ți-e dat să auzi sute de înjurături.
8. Pentru că suntem singurul popor din lume la care apelativul «hoțule?!» este o formulă de tandrețe.
9. Pentru că numai la noi îi poți vorbi de rău pe unguri, pe bulgari, pe evrei și pe locuitorii din fiecare regiune a țării, și asta să fie considerat amuzant.
10. Pentru că ne lăudăm cu cea mai buna șaorma, deși la noi nu există decît o foarte mică minoritate de cetățeni de origine arabă.
11. Pentru că doar la noi o femeie poate fi poreclită Miss Sensual fără a fi neaparat o actriță de filme porno.
12. Pentru că avem mult mai multe Silicon Valley decît americanii; dar ale noastre nu se află între dealuri înalte ca în California, ci în sînii unei singure femei din guvern.
13. Pentru că la noi poți obține carnetul de conducere fară să dai nici un examen.
14. Pentru că numai în țara noastră se poate organiza Campionatul Mondial de 3000 km slalom cu obstacole: căruțe, gropi, cîini vagabonzi înfometați, bețivi.
15. Pentru că la noi zăpada este considerată sfîntă doar fiindcă vine din cer; odată ce a căzut pe drumuri, nimeni nu mai îndrăznește să se atingă de ea.
16. Pentru că la noi ziua de lucru începe cu o pauză.
17. Pentru că sîntem atît de legați de noțiunea de politețe, încît ne e greu să ne dăm și un simplu «bună ziua!».
18. Pentru că numai la noi se cumpară parfumuri după nume și nu după miros.
19. Pentru că atunci cînd toate locurile din Infern vor fi ocupate, țara noastră va deveni o destinație de substituție pentru acesta; cei care vor rămîne în țara noastră vor fi scutiți de cheltuielile de transport în Infern“.
Marius Daniel Popescu
** © 2014, editura „Polirom”
În 1990 emigrează în Elveţia unde se și stabileşte. În 1995 aici îi apare volumul de versuri „4x4 poèmes tout-terrains” iar în 2004, „Arrêts déplacés” (ambele la editura elvețiană „Antipodes”). Pentru ultimul volum primeşte în 2006, „Prix Rilke”. 2007 este anul debutului său în proză cu romanul „La Symphonie du loup” (Paris, Éditions „José Corti”), scris direct în franceză, pentru care primește „Prix Robert Walser” și „Prix culturel vaudois de littérature” (ambele în 2008). Romanul este tradus în limba română („Simfonia lupului”) la editura „Humanitas” (2008) iar în anul 2013 apar versiunile în limba germană („Die Wolfssymphonie”, Engeler Verlag) și spaniolă („La sinfonia del lobo”, Nocturna Ediciones). „Odată cu apariţia „Simfoniei lupului” la Editura Humanitas, Marius Daniel Popescu se întoarce acasă. «Da, revin acasă, şi mi-e drag şi sunt mîndru şi cred că ştiţi foarte bine ce înseamnă să trăieşti în două limbi, în două vieţi!», mărturiseşte autorul într-o scrisoare care însoţeşte bunul de tipar dat traducerii romanului său.” (prezentare Humanitas).
Începând cu anul 2004, este directorul ziarului „Le persil” („Pătrunjelul”) şi ţine cursuri de literatură într-o închisoare de maximă securitate din Elveţia.
În 2012 îi apare romanul „Les Couleurs de l’hirondelle” (Paris, Éditions „José Corti”), apărut în traducere românească în 2014 („Culorile rîndunicii”, ed. „Polirom”, colecția „Biblioteca Polirom. Actual”, traducere de Simona Modreanu), triplu laureat în acelaşi an cu „Grand Prix Littéraire du Web” („Prix spécial du jury”), „Prix de l’Inaperçu” şi „ Prix fédéral de littérature”.
„Après «La Symphonie du Loup», Marius Daniel Popescu nous donne une cantate; après un grand roman de formation, une déformation limpide du roman en autobiographie indirecte. Ici encore, une voix nue, elle aussi, affronte, dispute, bouscule et renverse l’Histoire.” („După «Simfonia lupului», Marius Daniel Popescu ne oferă o cantată; după un mare roman de formare, o limpidă deformare a romanului într-o autobiografie indirectă. Cu aceeași voce nudă, el confruntă, argumentează, împinge și întoarce Istoria.”) Yves Laplace
****
Totul e „made in România” în volumul lui Marius Daniel Popescu („La symphonie du loup”, José Corti, 2007) de la un capăt la altul, cu excepţia faptului că e grafiat în franceză. Însă franceza folosită de Marius Daniel Popescu e un fel de franco-română de „tranziţie”, dacă o putem numi astfel... O simţire-trăire profund românească exprimată în limba franceză. Cam cum se scria în româneşte (cu caractere chirilice), în perioada alfabetului de tranziţie de la noi, de pînă la 1862. E un truc al lui, de care nu-şi poate da seama decît un cititor român foarte bun cunoscător de franceză (şi nu invers). Însă varianta în limba română e infinit mai suculentă. Cuvintele au alte parfumuri, alte sonuri, alte adîncimi. Lucruri pe care el a reuşit să le imprime într-o oarecare măsură şi francezei pe care o foloseşte, fapt care nu avea cum să nu placă și acelora care i-au premiat cartea. Şi nu numai lor. Franceza contemporană e pe cale de a se sufoca de prea multe experimente lingvistice iar Marius Daniel Popescu i-a dat o gură de oxigen sine qua non în cartea sa. (B.-L.S.)
N.B. În data de 22 noiembrie 2013 (O, tempora!), în sala de lectură „Nichita Stănescu” a bibliotecii „Nicolae Iorga”, Marius Daniel Popescu a fost oaspetele nostru, prilej cu care scriitorul a vorbit despre viața și activitatea sa literară, în finalul întîlnirii el răspunzînd întrebărilor venite din partea publicului prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu