Poemoteca

Traian Demetrescu

Corbii

Pe plopii ninşi

Coboară corbii-n pâlc de doliu,

Cernesc al iernei alb linţoliu,

Şi, trişti, de foame par învinşi...

Cugetători,

Privesc pe cer, privesc departe;

Pe când un glas de vânt împarte

Un cântec care dă fiori...

În cimitir,

Pribegi, s-au adunat la sfadă;

Iar sub uitare şi zăpadă

S-ascund mormintele în şir...

Şi pe când trec,

În a crepusculului oră,

Spre groapa unde doarme-o soră,

Şi-n suflet plânsul îl înec;

În aiurări

De spaimă inima mea moare...

Acoperite de ninsoare,

Pierdute sunt orice cărări...

Şi mă învinge

Un gând amar, ştiind că-odată

Şi peste groapa mea uitată

Vor trece corbii şi va ninge.

* Pe numele său întreg Traian Rafael Radu Demetrescu și cu pseudonimul literar Tradem (cel mai cunoscut dintre cele pe care le-a folosit), scriitorul s-a născut la Craiova, pe 3 noiembrie 1866 și a încetat din viață, la 30 de ani neîmpliniți, pe 17 aprilie 1896, în urma unei crize de hemoptizie, fiind înmormîntat în cimitirul orașului natal.
* După studiile gimnaziale, a frecventat cu intermintențe cursurile liceului „Carol I” din Craiova, pe care nu le-a absolvit.
* La doar 17 ani debutează în paginile publicațiilor craiovene „Clopotul” și „Alarma”, cu poemele „Durerei”, „Victoriei”, „Plânsul”, „Domnișoarei V.”, „Poetul”.
* Este remarcat de Alexandru Macedonski cu poezia „Ploaie din senin” (apărută în periodicul „Vocea Oltului”, în 1882), la sugestia căruia, în 1866, poetul se mută în București, pentru o vreme locuind chiar în casa acestuia. Un an mai devreme avusese loc și debutul său editorial, cu volumul „Poesii”, semnat Tradem, însoțit de o prefață a mentorului său, Macedonski. Pînă la sfîrșitul său prematur, va mai publica șase volume de poeme și tot atîtea de proză, dintre care două romane, unul dintre ele, „Iubita” (apărut în 1895), conținînd numeroase elemente autobiografice.

* Desfășoară o intensă activitate publicistică în reviste craiovene, multe dintre scrierile sale (studii critice, traduceri din Byron, Hugo, Lamartine, Michelet, Musset ori François Coppée – autorul său preferat, nuvele, portrete literare, cronici critice și teatrale etc.) apărînd și în periodice din București precum „Literatorul” (revista fondată și condusă de Macedonski, care îi va publica poemele „Meditațiune”, „Bătrânețe”, „Plânsul fericirii”, „Nenorocire”) ori „Adevărul”, „Evenimentul literar” sau „Revista literară”.
* Scrierile sale s-au bucurat de o mare popularitate în epocă, prin opera sa poetică el fiind considerat ulterior drept unul dintre importanții precursori ai curentului simbolist din literatura română. De altfel, ca o confirmare, poetul George Bacovia, un admirator mărturisit al poetului, îl va invoca în poemul său „Amurg” (din volumul „Plumb”, 1916).
* La Craiova, pe strada cu numele său, există un muzeu memorial găzduit de imobilul care i-a aparținut poetului, la parterul căruia își are sediul Casa de Cultură a municipiului care, de asemenea, îi poartă numele.

***

„Produs al intuiţiei, mai curând decât al unei tradiţii şi educaţii literare aşezate, simbolismul lui Traian Demetrescu nu e, totuşi, mai puţin interesant. Prin eclectism stilistic, ca şi prin amestecul, tipic românesc – adică, de neîntâlnit în alte simbolisme europene –, de îndrăzneli decadentiste şi sfială romanţioasă, de sobră meditaţie lirică şi neţărmurit patetism social. Nu în ultimul rând, prin armonia în care limba poetică învăluie aceste tendinţe contrarii, făcându-le să funcţioneze, cumva, împreună. Geniul literaturii noastre, au spus-o destui, nu constă într-o originalitate fără seamăn, ci în sinteză: opera lui Traian Demetrescu, fără să fie una de raftul întâi, e o bună ilustrare a acestei caracteristici.
(...) Mort la 30 de ani, înainte de a-şi fi desăvârşit opera, poetul Corbilor a rămas suspendat pe limbul dintre romantism şi simbolism. A deschis o cale, pe care, însă, nu a mai avut şansa să meargă el însuşi.
De unde şi receptarea postumă, ezitantă, plasându-l întotdeauna între două categorii. Istoria literară preferă, se vede, să îi escamoteze pe cei cu care nu ştie prea bine ce să facă. Rolul lui Traian Demetrescu în evoluţia poeziei noastre, în schimbarea codurilor poetice, după epuizarea junimismului, este, însă, unul important. Poate cel mai important, în ordine cronologică, după cel al lui Macedonski însuşi.”

Răzvan Voncu

(„În anticamera simbolismului” în  „România Literară”, nr. 47 / 2016)