Muzicoteca de dinamită

The Taj Mahal & Keb' Mo' Band

Jazz San Javier 2017 (live, full)

Poemoteca

Penate
(foto: Danny Guthrie)

Ce nebună erai !

Hei, viaţă, jaguarule din stern, ce nebună erai !

Cum făceai tu salturi mortale

Şi acum stai umilă şi blândă,

Hei, viaţă, jaguarule din stern,

Cum zbârnâiau muşchii tăi, ca un avion cu reacţie,

Cum străluceau coapsele tale, pielea ta fremătândă cum șuiera,

Ce forţă aveai; văzul, auzul, simţul tactil

Cât de vii erau toate şi acum tac obosite.

Hei viaţă, felină sălbatică, cum cutreierai tu Pământul,

Cum intra pieptul tău în imensitate,

Cum aveai aur pe ghearele tale şi luminai,

Iar acum stai umilă şi obosită în cuşca sternului meu,

În dosul zidului, şi acesta în grilajul de fier,Cu botniţă, cu mădulare îmbătrânite, cu blana ta doar câteva fire

Hei, viaţă, jaguarule din stern, ce nebună erai !

Mircea Florin Șandru

Texte cu elice

„Ce que je veux dire :
Qu'on peut avoir - sans romantisme - la nostalgie d'une pauvreté perdue. Une certaine somme d'années vécues misérablement suffisent à construire une sensibilité. Dans ce cas particulier, le sentiment bizarre que le fils porte à sa mère constitue toute sa sensibilité . Les manifestations de cette sensibilité dans les domaines les plus divers s'expliquent suffisamment par le souvenir latent, matériel de son enfance (une glu qui s'accroche à l'âme).
De là, pour qui s'en aperçoit, une reconnaissance et donc une mauvaise conscience. De là encore et par comparaison, si l'on a changé de milieu, le sentiment des richesses perdues. À des gens riches le ciel, donné par surcroît, paraît un don naturel. Pour les gens pauvres, son caractère de grâce infinie lui est restitué.
À mauvaise conscience, aveu nécessaire. L'œuvre est un aveu, il me faut témoigner. Je n'ai qu'une chose à dire, à bien voir. C'est dans cette vie de pauvreté, parmi ces gens humbles ou vaniteux, que j'ai le plus sûrement touché ce qui me paraît le sens vrai de la vie. Les œuvres d'art n'y suffiront jamais. L'art n'est pas tout pour moi. Que du moins ce soit un moyen.
Ce qui compte aussi, ce sont les mauvaises hontes, les petites lâchetés, la considération inconsciente qu'on accorde à l'autre monde (celui de l'argent). Je crois que le monde des pauvres est un des rares, sinon le seul qui soit replié sur lui-même, qui soit une île dans la société. À peu de frais, on peut y jouer les Robinson. Pour qui s'y plonge, il lui faut dire «là-bas» en parlant de l'appartement du médecin qui se trouve à deux pas.”

Albert Camus

CAHIER I

(Carnets, mai 1935 - février 1942 )

Raftul revistelor

A apărut primul număr (ianuarie 2021) al suplimentului Culturaacum*, care este parte integrantă a unui proiect mai amplu, Starea culturii române în 2021, inițiat de „Asociația Culturală AltIași” (președinte George Pleșu), în parteneriat și co-finanțat de Ministerul Culturii, „Goethe Institut”, prin „Centrul Cultural German” din Iași și „Institutul Francez” din România. 
Acest supliment – în 16 pagini, format 29x40 cm, distribuit în 10.000 de exemplare, împreună cu revistele „Dilema Veche”, „22” și „Suplimentul de cultură”, coordonat de scriitorii Marius Chivu și George Pleșu și avîndu-l ca art director pe Dan Stanciu – urmărește prezentarea și promovarea unor perspective inter- și multiculturale, vizavi de starea culturii naționale în anul 2021, prin intermediul unor contribuții – texte, fotografii și imagini video, acestea urmînd a fi disponibile și pe site-ul www.culturacum.ro – purtînd semnăturile unor personalități reprezentative ale spațiului cultural românesc și ale minorităților conlocuitoare, printre care îi amintim aici pe Corina Șuteu („Cînd partea nevăzută decide totul – industria filmului și cultura națională”), Mircea Vasilescu („Zilele și supraviețuirile culturii”), Cristian Vasile (Starea cercetării științifice în domeniul istoriei contemporane”), Erwin Kessler („Cultura, obsesia păguboasă a vieții culturale”), Vasile Ernu („ Ӂ – Cum am aflat că vorbesc limba română”) și Gelu Duminică („Contribuția romilor la cultura românească”). 

Cinci pagini ale revistei sînt dedicate unei anchete – „Diversitatea văzută dinăuntru” – realizate de Marius Chivu și George Pleșu, la ale cărei întrebări răspund o serie de personalități marcante ale vieții culturale românești ale momentului, printre care îi putem aminti pe actorii Alexandru Bindea, Maia Morgenstern și Elias Ferkin, scriitorii Péter Demény, Toader Paleologu și Andrei Dósa, artiștii vizuali Belu-Simion Făinaru, Pusha Petrov și Miklós Onucsán, fotograful Hajdu Tamás, regizorii de film Róbert Lakatos și Alexandru Solomon, precum și muzicianul Sașa-Liviu Stoianovici.

Salut bucuros apariția noii publicații în aceste vremuri de zaveră pandemică, îi doresc viață lungă și cu folos și-i felicit cu asupra de măsură pe harnicii și ambițioșii ei realizatori!

* Dețin suplimentul apărut împreună cu numărul 877 al revistei „Dilema Veche”  (28 ianuarie–3 februarie 2021)

Raful cărților

 

Rugați-vă să nu vă crească aripi*

„Poate că dragostea este adevărul cel mai puțin absurd în această lume care nu duce lipsă de absurdități. Și poate că răspunsul cel mai simplu și, totodată, concret la întrebările complicate ale filosofiei este cel pe care adolescenții îl găsesc singuri, sărutîndu-se prin parcuri. Un bărbat și o femeie care se iubesc corectează în parte ceea ce e rău alcătuit în creația lumii.”

Octavian Paler

(„Capcane”,  p. 132)

* Editura Polirom, col. „Eseuri & confesiuni”, 2012

Haihui printre cuvinte

Șora & Djuvara

«Un cuvînt despre istoricul Neagu Djuvara. Nu sînt de meserie și nu pot judeca „academic“ lucrările sale de specialitate. Am constatat că unii profesioniști îl contestă, îl diminuează, îl evacuează, discret, pe coridorul „popularizării“. Nu mă bag. Dar pot să spun un lucru. Neagu Djuvara dinamitează – fără frivolitate – ideea că „știința“ istoricului trebuie să fie acră, țeapănă, atrăgătoare doar pentru cîțiva colegi scorțoși. Istoria ne privește, în mult mai mare măsură decît alte „științe“, pe toți. De aceea, cînd deschidem o carte de istorie, e trist să simțim că intrăm, fără acces legitim, într-un domeniu rezervat inițiaților. Preferabil e să ne vedem interpelați, provocați, puși pe gînduri. E ceea ce fac, cel puțin din punctul meu de vedere, cărțile lui Neagu Djuvara. Nu de popularizare e vorba, ci de o pricepută stimulare a interesului viu, a curiozității, a dezbaterii. Citești și înveți, dar, totodată, citești și te amuzi, citești și poftești la mai mult. Inexactități? Ipoteze riscante? Se poate, dar prefer să fiu invitat la o călătorie palpitantă, ba chiar primejdioasă, decît să moțăi în scaun, sub betonul livresc al unor certitudini oricum aproximative. Pe măsură ce îmbătrînesc, încep să cred, de altfel, același lucru, și despre cărțile de filozofie. Nu cred că există idee, oricît de înaltă, sau adevăr, oricît de subtil, care să nu poată fi transmise cu limpezime oricărei minți normale. Istoriile lui Neagu nu te țin în anticameră, după un fals protocol al savantlîcului sec, ci te cheamă în salon, te conversează ospitalier, te „omenesc“ cu tot felul de bunătăți.»

Andrei Pleșu

(„Neagu. Conu’ Neagu. Domnul Neagu Djuvara”)

Bibliophilia

 

Memento

Stéphane Grappelli

(26.01.1908–1.12.1997)

Yehudi Menuhin & Stephane Grapelli
(1988)

Italo-francezul Stéphane Grappelli este considerat a fi unul dintre cei mai valoroși muzicieni de jazz ai secolului XX (violonist, pianist, compozitor, orchestrator), creator, alături de celebrul chitarist belgian Django Reinhardt, al stilului numit azi, «swing manouche». 

A cîntat (și înregistrat), de-a lungul unei întinse și prodigioase cariere, alături de nume (printre multe altele) care nu mai au nevoie de nici o prezentare: Jean-Luc Ponty, Oscar Peterson, Michel Petrucciani, Paul Simon ori Yehudi Menuhin. 

A avut chiar și o colaborare cu cei de la Pink Floyd, însă minunata sa prestație de pe albumul acestora din 1975, Wish You Were Here, a rămas, din păcate, doar pe înregistrările de studio. 

                                                             Wish You Were Here (feat. Grappelli)

Corona Story

La 30 de cazuri de infectări pe zi, anul trecut, ne băteam pe drojdie de bere şi hârtie igienică iar acum, la 3000 de cazuri pe zi, ne călcăm în picioare pe pîrtiile de ski.

Referitor la COVID19, vă spun ca simplu electrician: e de preferat o mai bună o izolare, decît o împământare.

Doi șoareci în laborator:
– Ne-or vaccina și pe noi oamenii ăștia?
– Ești nebun? Nu vezi că încă n-au terminat testele pe ei?

Am citit pe Facebook că aceia care se vaccinează nu mai mor nici dacă-i calcă trenul. Sau invers…

O să circulăm ca pe vremea lui Ceaușescu. O zi cei cu vaccin, o zi cei fără vaccin!

Creștinii, anul trecut: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, o să se descopere un vaccin”.
Creștinii, anul ăsta: „Vor să ne omoare cu vaccinul!”

Ploiești, mon amour... (amurg violet)

(© B.-L.S.)

Remember

Antonio Carlos Jobim 

(25.01.1927 – 8.XII. 1994)

Unanim considerat drept unul dintre remarcabilii compozitori ai secolului XX, muzicianul brazilian Tom Jobim (cum îndeobște mai era cunoscut), a fost cofondator al genului bossa-nova, fiind autor al unui impresionant număr de melodii, multe dintre acestea, printre care Girl From Ipanema sau Waters of March au devenit de mult ceea ce, cu un termen generic, numim standarde, piesele fiind interpretate de nume celebre ale muzicii vocale sau instrumentale din aria jazz-ului sau aparținînd altor curente și genuri muzicale... 

Astrud Gilberto and Stan Getz

The Girl From Ipanema (1964)

Corona Story

„Preoții cu aghiazma, medicii cu vaccinarea! Să ne facem fiecare treaba noastră...” *

ÎPS Teofan Savu

* Răspunsul Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, la întrebarea dacă le recomandă credincioșilor să se vaccineze)

„Aghiasma e împotriva dracilor. Vaccinul, împotriva covidului. Ok? Nu le confundați.”

Pr. Francisc Doboș

Întîlnirile titanilor

Johnny Cash & Carl Perkins & Eric Clapton

Muzicoteca de dinamită

LUCIUS 

Jess Wolfe & Holly Laessig

(„vocile” lui Rogers Waters & Pink Floyd)

Bibliophilia

(© Dieter Biskamp)

 

Altițe & Bibiluri

(foto: © Lee Price)

„Otilie ar fi trebuit să fie cea mai fericită fată din Port-au-Prince. Așa cum i-a spus Baby, uită-te la toate calitățile tale. Ca de pildă? a răspuns Otilie, căci era vanitoasă și-i plăceau mai mult complimentele decît carnea de porc sau parfumul. Felul cum arăți, a spus Baby. Ai piele frumoasă și de culoare deschisă, ochi aproape albaștri și o față nostimă și atrăgătoare.”

Truman Capote

(„Mic dejun la Tiffany”)

Muzicoteca de dinamită

Roger Waters

The Gunner's Dream

Trecutul continuu

„Tinerii frumoși sînt accidente ale naturii, însă bătrînii frumoși sînt adevărate opere de artă...” 

(„Beautiful young people are accidents of nature, but beautiful old people are works of art.”) 

Eleonor Roosvelt

Bibliophilia

Raftul cărților

Sapiens. Scurtă istorie a omenirii* 

„Acum 70.000 de ani, Homo sapiens era încă un animal neînsemnat care își vedea de treburile lui într-un colț al Africii. În următoarele milenii s-a transformat în stăpînul întregii planete și teroarea ecosistemului. Azi e pe punctul de a deveni zeu, gata să dobîndească nu doar tinerețea veșnică, ci și capacitățile divine de a crea și a distruge. (...) Dar am scăzut noi cantitatea de suferință din lume? (...)
Suntem mai puternici decât oricând înainte, dar nu prea știm ce să facem cu această putere. Încă și mai rău, oamenii par să fie și mai iresponsabili ca oricând. Ajunși prin forțe proprii zei, cărora nu le țin companie decât legile fizicii, nu trebuie să răspundem în fața nimănui. În consecință, facem prăpăd printre celelalte animale și în ecosistemul înconjurător, fără să căută altceva decât propriul nostru confort și divertisment și totuși neaflând niciodată mulțumirea.
Există ceva mai periculos decât niște zei nemulțumiți și iresponsabili care nu știu ce vor?

Yuval Noah Harari** 

(„Epilog”) 

* Editura „Polirom”, 2017. 

** Profesor de istorie universală (specialist în istorie militară medievală) în cadrul departamentului de istorie al Universității Ebraice din Ierusalim, doctor în istorie al Universității Oxford, scriitor și publicist, Yuval Noah Harari (n. 1976, Israel), este o personalitate incontestabilă dar și controversată, care în scrierile sale prezintă noi viziuni, extrem de originale, asupra lumii. În anul 2011 îi apare în limba ebraică volumul „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, care devine un bestseller internațional, după apariția variantei în limba engleză din 2014, pînă în clipa de față ea fiind tradusă în peste 40 de limbi. A mai publicat „21 de lecții pentru secolul XXI”, cea mai recentă carte a sa fiind „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului” (2015), volume care alături de „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”au fost traduse și în limba română.
În anul 2012 a primit premiul „Polonsky” pentru creativitate și originalitate în științele umaniste.
Întrebările pe care și le pune autorul în scrierile sale sînt intim legate de trecutul și evoluția speciei umane iar răspunsurile pe care el le oferă fiind reflectarea nemijlocită a subiectelor abordate, precum revoluția cognitivă și cea agrară, revoluția tehnologică și a limbajului dar și cea științifică și a structurilor sociale. Volumele sale pun deseori în discuție supraviețuirea speciei umane în viitor sub puternica presiune a inteligenței artificiale.

Fototeca de dinamită

 

Mick Jagger

(foto: © Anton Corbijn)

Clin dʼoeil

„În șmecherie sînt tare
și am gradul cel mai mare.
De vor grad,
eu port grad de șmecherie.
Să vie să-mi ceară mie:
eu fac legea, eu comand,
eu am cel mai mare grad.”

Nicolae Guță
(manelist)

Altițe & Bibiluri

  „Iertînd, ștergi ce ierți, ce ierți la altul ți se șterge ție. Judecata aceasta te scoate de sub judecată.”

(din apoftegmele Sfinților Părinți ai Pustiei)

Planeta giganților

 Miles Davis

(Fotografii de © Irving Penn)

Burn (live)

(feat. Carlos Santana)

Memento

Sursa foto: BBC.com

Pe 16 ianuarie a încetat din viață în spitalul penitenciarului din Stockton (California, USA), Harvey Phillip Spector (aka Phil Spector, n. 26.XII.1939), actor și muzician, considerat unul dintre cei mai importanți producători muzicali ai istoriei muzicii rock. A editat, printre multe alele, albumele unor celebrități precum Ike & Tina Turner, The Rolling Stones, John Lennon („Imagine”), George Harrison („The Concert for Bangladesh”), The Beatles („Let It Be”) sau pe cele ale trupei punk Ramones.
În 1989, a fost inclus în „Rock and Roll Hall of Fame”.
Este creatorul acelui „wall of sound” /„zid de sunet”, un procedeu de captare simultană a sunetelor de diferite înălțimi, emise de număr crescut de instrumente (cu corzi, de suflat, de percuție, cu clape etc.), care a revoluționat tehnica înregistrării muzicale, prin creșterea fidelității și dinamicii ei, pe care el a descris-o drept „o apropiere wagneriană de rock & roll”.
Moartea sa, survenită în urma unor complicații ca urmare a contractării virusului Covid în decembrie trecut, s-a petrecut în timp ce-și ispășea o pedeapsă de 19 de ani, primită în urma recunoașterii implicării sale directe în asasinarea actriței Lana Clarkson, petrecută în anul 2003, în reședința sa din California.

Muzicoteca de dinamită

Bolero

(Maurice Ravel)

Jaques Loussier Trio

Jaques Loussier - pian

Benoit Dunoyer de Segonzac - contrabas

André Arpino - percuție

Întîlnirile titanilor

 Zappa & Ponty & Duke & others...

Fototeca de dinamită

 

(desen de Gerhard Haderer)

Paraponu' zilii

Planurile sînt să rămînem toți patru în viață!, a răspuns de curînd Keith Richards (78) unui ziarist, care l-a întrebat ce planuri are pentru aniversarea împlinirii a 60 ani de existență a trupei Rolling Stones din 2022...

Keith Richards

Young and Magnificent

Poemoteca

Odă 

(în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,

Ochii mei nălţam visători la steaua

Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...

Pînă'n fund băui voluptatea morţii

Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai re'nviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

Mihai Eminescu

N.B. „Dacă totuș am publicat aceste poesii împreună cu celelalte așa cum se găsesc, am făcutʼo dintr-un simțimênt de datorie literară. Trebuiau să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începětoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adînca sa simțire și cele mai înalte găndiri întrʼo frumuseță de forme, sub al cărei farmec, limba română pare a primi o nouă viață.”

Titu Maiorescu

București, Decemvrie 1883

(din prefața ediției princeps, „Poesii de Mihail Eminescu”, editura Socec, 1884)

Sf. Antonie cel Mare

„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi cînd vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicîndu-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.”

Sf. Antonie cel Mare

(întemeietorul viețuirii monahale)

Manuscrisele lui Eminescu

Manuscrisele poetului sînt „caiete de creație” îndeosebi pentru opera literară. Din manuscrise aflăm despre geneza unor scrieri literare și de stadiile prin care trec acestea în procesul de desăvîrșire artistică. Manuscrisele cuprind și un număr considerabil de note la cursurile universitare, însemnări de lectură, ele fiind și un „jurnal” al formării sale intelectuale dar și un „instrument de lucru” în activitatea scriitoricească eminesciană. Dar acest adevărat „atelier” eminescian, denumit inspirat „Exerciții & moloz”, cuprinde și însemnări „căzute ca o pilitură de aur din strungul meșteșugarului” (D. Panaitescu-Perpessicius, Opere, vol. V, Editura Academiei R.P.R., 1958), privitoare la filozofie, demografie, economie politică, comerț, drept, etnografie, folclor, filologie, lingvistică, matematică, astronomie, fizică, geologie, biologie, botanică, zoologie, artă, literatură, istorie, geografie. Este, acesta, un capitol important cu însemnări din varii și vaste domenii, așadar, alături de miile de pagini cuprinzînd notații cu predilecție venite din poezie, proză și teatru.

„Însemnările ne relevă un Eminescu din familia spirituală a lui Leonardo Da Vinci, cu o mare sete de cunoaștere și preocupări multilaterale, care îl situează pe primul loc în cultura română și-i conferă un loc de frunte în cea universală”, scria, pe bună dreptate, criticul și istoricul literar, academicianul Dimitrie Vatamaniuc, acela care și-a închinat cea mai mare parte a vieții domniei sale descifrării, transcrierii și inserării acestor manuscrise în monumentala ediție definitivă a operelor eminesciene apărută, de-a lungul anilor, sub girul Academiei Române. 

 „Iar voi, tineri care v-aţi grupat împrejurul acestei îmblători literare, ascultaţi sfatul unui om care vă voieşte binele din inimă. Petrescu, pălămarul, – cizmariul… croitorul, oameni onorabili, folositori sie şi societăţii, au nevoie de ucenici. Decât pseudotalent în literatură, mai bine talent în cizmărie. Mai bine cel de-ntâi într-un sat decât al doilea la Roma. Ca voi au fost mii de mii de oameni pe lume şi vor mai fi încă. Nimănui din voi să nu-i abată cumva prin minte c-ar fi un geniu. Căci, copiii mei, Pământul nostru e mai sărac în genii, decât Universul în stele fixe şi mai lesne se naşte în văile nemăsurate ale haosului unui nou sistem solar decât pe Pământ un geniu. Homer şi Shakespeare, Rafael, geniile în arte se nasc o dată la 3-4 mii de ani, Newton şi Galilei, Kant ori Darwin geniile în ştiinţă, o dată la o mie de ani încât nu ştiu zău dacă de la Adam până la Papa Leo IX au existat de toţi o duzină. Încolo, suntem cu toţi nişte bieţi mizerabili cărora aceşti regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generaţii înainte. Dacă avem talent, adică câteva centigrame de creieri mai mult decât suma communis – î[l] putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; dacă nu muncim, rămânem asemenea confraţilor noştri dobitoacele.”*

Mihai Eminescu

(manuscrisul 2255)

*Apud. „Fragmentarium”, ediție după manuscrise, cu variante, note, addenda și indici de Magdalena D. VATAMANIUC, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 178.)

Altițe & bibiluri

„Mînat de curiozitate, i-am căutat şi i-am găsit frumusețea ascunsă în detalii, de pildă în arcuirea pleoapelor şi în lobii urechilor atîrnînd liberi.”

Günter Grass

(„Decojind ceapa”)

La lumina plăpîndă a candelei

 

„Cinstim pe duhovnic, dar dacă îl idolatrizăm, ajungem să-l necinstim. Ucenicul bun este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu și care caută răspuns de la Dumnezeu, nu de la om, dar care se duce la om ca să primească răspunsul lui Dumnezeu. Dar cînd mergi la om, trebuie să mergi avînd atenția îndreptată la Dumnezeu, să te rogi ca duhovnicul tău să-ți dea cuvînt, să fii atent lăuntric, să prinzi, să înhați primul cuvînt, prima mișcare a inimii – ăla e cuvîntul pentru tine.”

Pr. Rafail Noica

Memento

Cred că fericirea este supraestimată.
Să fii satisfăcut, împăcat cu tine,
 sunt ţeluri în viaţă mult mai realiste decât visatul la fericire. 
Brad Pitt (57)

 

Paraponu' zilii

 Planurile sînt să rămînem toți patru în viață!, a răspuns de curînd Keith Richards (78) unui ziarist, care l-a întrebat ce planuri are pentru aniversarea împlinirii a 60 de existență a trupei Rolling Stones din 2022...

Keith Richards

Young and Magnificent

Paraponu' zilii

 

Discipolul:

- Magistre, care-i secretul înțelepciunii?

Magistrul:

- Să nu îi contrazici pe proști!

Discipolul:

- Magistre, nu cred că acesta-i secretul...

Magistrul:

- Ai dreptate!

Întîlnirile titanilor

 Lee Ritenour & Chris Botti

Ziua mondială a cuvîntului „Mulţumesc”

Este incertă data apariției acestei celebrări, neexistînd o unanimitate de păreri privind anul (după unii 1984, după alții 1994) din care această zi a început a fi sărbătorită oficial și nici împrejurarea care a generat-o. Unele surse amintesc despre faptul că ea ar fi creația unei companii de papetărie, care încerca, în acest fel, să-și promoveze felicitările, mulțumindu-le clienților care le-au cumpărat.

La debutul său, în spațiul anglo-saxon (englezescul „thank you”, avînd originea în „think”, cu sensul „mă gândesc la tine, nu voi uita gestul tău”, aidoma germanului „danke”), „International Thank You Day” dura o săptămînă (între 11 și 18 ianuarie), interval în care oamenii celebrau, de fapt, o formă elementară de manifestare a politeții, întruchipată de verbul „a mulțumi”, care ar deriva, după anumite surse, din urarea „Să trăiți întru mulți ani!”, o totală exprimare a recunoștinței, prețuirii și respectului față de acela/aceia care a/au dat o mînă de ajutor sau a/au făcut un bine (dezinteresat) cuiva, iar după altele din „a multuni”, adică „multă-unire”, cu alte cuvinte, o comuniune empatică...

Cuvîntul „mulțumesc” reprezintă, pe de altă parte și un semn de profund omagiu adus, de unii, universului, naturii, de alții, divinității (în limba rusă „spasibo” fiind derivat din expresia „spasîi Bog”, cu sensul de „Domnul să te ocrotească, să te aibă-n paza Lui”) pentru viața care li s-a dat, cu bunele și inevitabilele ei „rele” dar și un cuvînt de prețuire adresat în anumite prilejuri celor dragi (părinților, copiilor, rudelor, prietenilor) sau celor care, la bine și la rău, dovedesc prin gesturile lor că-ți sînt aproape.

În franceză, „merçi” are și o conotație mai profundă, plecată din adîncul sufletului, de „grație divină”, ca și italienescul „grazie” sau spaniolul „gracias” iar portughezul „obrigado” invită chiar la o reciprocitate față de un gest frumos care ți s-a făcut și care, în mod firesc, te „obligă”. Sau ar trebui s-o facă, atîta vreme cît verbul „a mulțumi” e pe cale de dispariție din vocabularul contemporan obișnuit. Motiv pentru care, această „sărbătoare” s-ar impune de la sine a fi celebrată zilnic, întru (re)consolidarea relațiilor noastre și augmentarea încrederii dintre noi...

Întîlnirile titanilor

Mick Jagger & Rolling Stones & Eric Clapton & John Lee Hooker

(în ordinea apariției!)

Paraponu’ zilii

„Scepticismul meu congenital.”

Cioran

(„Caiete”)

 

Filmoteca de dinamită

„Uneori, cărțile ne aleg pe noi.”

„The Hurricane”

(filmul)

Fototeca de dinamită

Moș Crăciun a fost prins și adus sub escortă de Johnny Depp și Alice Cooper...

Raftul cărților

Baudelaire văzut de Étienne Carjat

„Tu connais cette maladie fiévreuse qui s'empare de nous dans les froides misères, cette nostalgie du pays qu'on ignore, cette angoisse de la curiosité? Il est une contrée qui te ressemble, où tout est beau, riche, tranquille et honnête, où la fantaisie a bâti et décoré une Chine occidentale, où la vie est douce à respirer, où le bonheur est marié au silence. C'est là qu'il faut aller vivre, c'est là qu'il faut aller mourir! ”

Charles Baudelaire

(„ L'invitation au voyage;

Le spleen de Paris”)

Soborul Sf. Ioan Botezătorul

Sf. Ioan Botezătorul (tempera pe lemn, icoană din Rusia, anonim, sec. XVIII)

„Este în calendar o sărbătoare numită Soborul Sfântului Ioan Botezatorul. Aceasta înseamnă sărbătoarea pământească și cerească a Sfântului Ioan. El este ființa de legătură dintre profeți și apostoli. E marele pustnic și marele celib și totodată, primul martir din lumea creștină: el moare pentru sfințenia vieții de familie. S-a spus despre el că venea «în duhul și puterea lui Ilie» – acel profet temut, care zguduia conștiințele, într-o vreme cînd lumea intrase într-o mare criză duhovnicească. Și tot așa va veni mai înainte de sfârșitul istoriei Ilie, care a fost ridicat cu trupul la cer. (...)

Sărbătorim astăzi pe Sfântul Ioan Botezătorul, martorul cel ales de Dumnezeu, slujitorul acestei taine mari, de o covîrșitoare însemnătate pentru mântuirea neamului omenesc. Ioan Botezătorul, despre care scria profetul Maleahi cu patru sute de ani înainte de Nașterea lui Iisus: «Iată, trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, și el va pregăti calea Ta». El este singurul pământean despre care Iisus spune acel cuvânt de laudă: «Că dintre toți cei născuți din femeie, nu este nici unul mai mare decat Ioan». Când Sfântul Ioan este întrebat: «Cine ești tu?», el răspunde prin cuvântul prorocului: «Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului», recunoscându-se pe el însuși a fi înaintemergător al lui Iisus. Pe acest înaintemergător al Domnului îl prăznuim noi astăzi.”

Părintele Sofian Boghiu

Tuturor prietenilor noștri purtători de nume sfînt, care astăzi își sărbătoresc onomastica și/sau ziua de naștere, cele mai bune gînduri și urări, din inimă!

La mulți ani!