vineri, 1 noiembrie 2019

Vise și amintiri...


...singur sîngelui de-acum”
Nichita Stănescu

Dor f

Ea ascultă Bach,
ea ascultă Bach în dimineaţa albă
printre fotografii chiar în mijlocul tristeţii
ea îşi bea ceaiul cuminte.
În jur multe obiecte cu care nu-i nimic de făcut
un pic de durere ca o lumină,
un pic de avânt,
multă renunţare…
Oraşul depune crepusculul.
În timp ce sunetul urlă,
în timp ce ultimul vis sfîşie culoarea
cineva la uşi şi la geamuri.
Poate un zeu gri,
poate iarna aburind din ceaşca de ceai,
poate…


(din volumul „Vârsta politică”, © ed. Du Style, Bucureşti, 1994)
Călin Barbu Angelescu (1957-2002) se naște și își va petrece copilăria, adolescența și tinerețile la Ploiești (precum Tolstoi, pe care-l iubea nespus, la Iasnaia Poliana), unde și absolvă școala primară, gimnaziul și liceul („C. D. Gherea”). Urmează studii la Universitatea Politehnică din București, nefinalizate. Temperament vulcanic, nonconformist, nesupus, naiv și visător, participă la evenimentele din decembrie 1989 din București. Scrie versuri încă din perioada liceului dar va debuta editorial peste ani, cu volumul Natură moartă cu accesorii (ed. cartea Românească, București, 1990). 
Un an mai tîrziu, împreună cu soția și cele două fetițe, se stabilește în Olanda.
În 1994 i se tipărește, la editura Du Syle, volumul „Vârsta politică”, în care „sunt depășite ingenuitățile debutului și se face simțită vocea unui poet matur, deopotrivă tandră și angajată.” 
(Claudiu Komartin http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2016/05/poemul-saptamanii-42-calin-angelescu.html). 
Reîntors în țară, își cumpără o modestă căsuță în localitatea Cârlibaba (Suceava), unde se retrage într-un anonimat bine lucrător și unde-și va petrece ultimile zile pămîntene, înconjurat de cei apropiați. Și unde, în micul țintirim, repauzează, obosit înainte de vreme, de prea agitata-i viață... 
Îi va mai apărea, postum, un ultim volum de poezie, „Bătrânețe fără tinerețe și moarte fără de viață”, la Editura Muzeului Literaturii Române (în 2002). 
Tot în anul 2002, un grup de prieteni muzicieni, reuniți în trupa de rock progresiv „Calandrinon”, va scoate pe CD, albumul „Galeria de vise”, întru memoria lui Călin (https://www.discogs.com/it/Calandrinon-Galeria-De-Vise/release/3803992), conținînd 10 piese pe versurile sale. Una dintre acestea („Pisica neagră”), este compusă de însuși Călin, care era un chitarist autodidact și un rafinat cunoscător de muzici cu ștaif... 
Prietenii știu despre ce e vorba...



4 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasă melodia. Nu ai poezia la îndemînă?

Bogdan-Lucian Stoicescu spunea...

Acum, nu. Trebuie să ajung acasă și o iau de pe cd. Din cîte știu de la băieți (din păcate trupa nu mai activează pentru că acum doi ani, vocalistul Cătălin Ioniță a murit și el) versurile de pe cd nu au intrat în nici un volum al lui Călin...

claudiu komartin spunea...

mulțumesc

Bogdan-Lucian Stoicescu spunea...

N-aveți de ce!

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...