miercuri, 31 mai 2017

Haihui printre imagini









Întotdeauna, bibliotecile, anticariatele și buticurile de antichități 
(lăsînd de-o parte muzeele și altele asemenea, că astea-s altă mîncare de pește!)
 au reprezentat (pentru mine, cel puțin) adevăratele oaze de liniște și siguranță. 
Unde timpul se scurge altfel, pentru că ascultă de alte legi decît în alte locuri...
 Cum este, bunăoară, și această liliputană „discărie” (nu știu dacă în DEX există cuvîntul, e o scorneală a mea, o traducere extrem de liberă după disquaire, hehehe!), 
„L'Occase de l'Oncle Tom”, din Strasbourg, 
unde mi-am petrecut ore-n șir, zile de-a rîndul,
 cotrobăind printre viniluri, cd-uri, dvd-uri, casete audio/video 
și tot felul de vechituri de-a pururi... noi! 
Adică după muzicile tinereților mele, cu care am crescut...
 E o nebunie, am avut senzația, la un moment dat, că vagabondez printre propriile-mi amintiri!




2 comentarii:

Anonim spunea...

Păi, da, obsesie comună!

Bogdan-Lucian Stoicescu spunea...

O fi de bine cînd oamenii se aseamănă și prin obsesii?

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...