„Tu nu exiști. Ești nimeni. Poţi – și e deja
mult – să scrii două sau trei măsuri pe partitură și să te întorci apoi de unde
ai plecat. Ești mai prejos decît toţi, căci de abia poţi face aceasta.
Ce
fericire să găsești cel puţin un sunet și să îl cînţi. Cu teamă, cuviinţă și
cu măsură...
Nu numai că tu ești nimic, dar și această mișcare sonoră minimală
e nimic.
E doar privirea ta temătoare spre Cel Atotputernic.
Ești cel mai
prejos.
Tu ești eu.
Fii un copil.”
Arvo Pärt
(în „Cântul inimii”. Puterea cuvîntului și a
muzicii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu