Se povestește că, odată, însetat nevoie mare, Caragiale,
însoțit de vreo doi amici, poposește pe terasa unei berării aflate undeva, în
dosul Cișmigiului. N-apucă bine maestrul să se așeze la o masă, sub umbrar, că
apare și Marița, prea frumoasa cîrciumăriță, care, cuminte, fără să scoată o
vorbă, așteaptă să-i ia comanda.
Caragiale:
– Bine, coană Marițo, nu-i păcat de dumneata, o femeie frumoasă,
dichisită, pricepută la toate...
Marița, politicoasă:
– Cu plăcere, daʼ nu se poate!
Conu Iancu plusează, doar-doar:
– Fie că strașnici ochi ai, coniță Marițo!
Marița, scurt și la obiect:
– Nu se poate, coane Iancule, că mi-e frică de bărbată-miu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu