4. Așadar
deștertăciune este să cauţi cinste, dregătorii și scaune înalte. Deșertăciune
este să umbli după poftele trupului și să vînezi plăceri care la vremea
potrivită vor aduce grele pedepse asupra ta. Deșertăciune este să dorești
necontenit viaţă lungă și să nu porţi de grijă să duci o viaţă bună.
Deșertăciune este să îţi pironești privirea numai la vremea cea de faţă și pe
cea viitoare să o pierzi din vedere. Deșertăciune este să îţi lipești inima de
ceea ce trece ca fumul și să nu te grăbești spre locuinţa unde sunt bunurile
cele netrecătoare.
5. Adu-ţi aminte adeseori de ziua aceea: «Ochiul nu
se satură de cîte vede și urechea nu se umple de cîte aude» (Ecleziast, 1.8).
Învaţă dar să-ţi dezlipești inima de bunurile văzute și să o înalţi la cele
nevăzute, că cei ce urmează poftelor lor își pîngăresc conștiinţa și pierd
harul lui Dumnezeu.
Thomas à Kempis, 1441
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu