Haihui printre cuvinte

„În ceea ce ne privește pe noi, românii, am cunoscut odatǎ un gînditor care mi-a spus urmǎtoarele: badea Gheorghe a boicotat totdeauna istoria.
Sǎ presupunem cǎ existǎ un astfel de badea Gheorghe. E nevoie doar sǎ presupunem, pentru cǎ, în realitate, unde a boicotat badea Gheorghe istoria? La Rovine? La Podul Înalt? La Cǎlugǎeni? La Plevna? În Munţii Tatra?

Mai degrabǎ putem spune cǎ istoria l-a dus de nas pe badea Gheorghe și cǎ el a învǎţat, din vicleniile ei, viclenii și mai mari, și a știut în felul acesta sǎ i le dejoace, uimind pe foarte mulţi de pe acest continent, care nu o datǎ se trezesc întrebîndu-se: cum existǎm noi, românii? Cine suntem? Ce e cu noi? Ce este asta, România?
Dar sǎ ne oprim puţin asupra unui ipotetic badea Gheorghe, mare sabotor al istoriei. Ei bine, ce i-a fǎcut el acestei istorii? Ce dureri i-a provocat? Ce tulburǎri în mersul ei îi aparţin lui badea Gheorghe prin faptul cǎ i-a întors el spatele? Dacǎ și istoria l-ar fi imitat, și badea Gheorghe și istoria ar fi stat supǎraţi spate în spate, atunci am fi avut motive sǎ ne bucurǎm cǎ, ia uite, cum a reușit el sǎ determine aceastǎ zeiţǎ sǎ producǎ ravagii în alte pǎrţi, în timp ce plaiurile lui badea Gheorghe au rǎmas neatinse și din ele nu s-au auzit secole întregi decît fluierul și cîntecele lui senine, estompate doar din cînd în cînd de zgomotul ierbii fragede rupte de la rǎdǎcinǎ de boturile umede ale boilor.
În realitate, peste aceste plaiuri a curs sînge, iar acel badea Gheorghe nici n-a existat.” 

Marin Preda 

(„Fatalitatea relaţiei”)