„Cercetat imediat cazul
şi cu respect raportez urgent.”
(I.L.
Caragiale, Telegrame)
Spuneam în ultimul episod (al XIV-lea al serialului nostru) dedicat
stimatei învăţătoare caracalene Cristiana Anghel că, după victoria la scor a
USL în alegerile din iunie 2012, (alianţă care, de altfel, o adoptase,
transformînd-o rapid într-unul din vîrfurile de lance ale campaniei pentru
parlamentarele din decembrie al aceluiași an dar care, hélas!, avea să se
dovedească foarte curînd a fi cam bont) şi imediat după anunţarea candidaturii
sale pentru un mandat de senator în colegiul I din Dolj pe care-l va şi obţine
cu 56,82%, un procent care i-a asigurat un loc călduţ în Senat, făcînd-o vecină
de scaun cu conjudeţeanul dumisale, infractorul Antonie Solomon (da, da, ex-premarele-pîrnăiaş,
cel care tocmai fusese făcut marţ de guraliva Olguţa Vasilescu în cursa pentru
un nou mandat de edil şef al Craiovei), principalul său contracandidat şi care,
după ieşirea de la ţuhaus, părăsise ca un şobolan năpîrlit barcazul pedelist care
primise o lovitură de graţie exact sub linia de plutire, sărind peste bord cu
arme şi bagaje, agăţat doar de colacul de salvare numit PP-DD. Care, cel puţin
pentru o vreme, l-a salvat de la înec.
Căutată pe la biografie (de altfel, cam suplă la conţinut)
şi pe la declaraţia de avere de către jurnaliştii de „investigaţii” (da, da,
aceiaşi care pîn’ de curînd o zeificaseră), doamna Anghel a fost găsită în
puşculiţă cu fro 130-140 de milioane de leuţi pe care n-a prea putut să-i
justifice. Şi cum nimeni n-a crezut-o că i-a adunat ban cu ban în săptămîna
economiei, a început să fie strînsă încet-încet cu uşa de „justiţiarii” de prin
televiziunile de ştiri (provenind mai ales din cele rămase fidele matrozului de
la Cotroceni, împotriva căruia doamna blondă din Caracal vituperase prin toate
gurile de foc ale armamentului din dotare, pe la te miri ce posturi tv dar mai cu
seamă pe la Antenele voiculesciene), aşadar blocată la mantinelă şi lovită cu
crosa la patină de foştii dumisale „devotaţi” suporteri şi fără să fie
sprijinită cu vreun sfat mai de Doamne ajută, învăţătoarea noastră a început
s-o dea cotită, înşirînd prostii ca mărgelele pe aţă, făcîndu-se de baftă în
cel mai jenibil mod cu putinţă. Cea mai tare gugumănie slobozită din puţinii
neuroni avuţi la îndemînă pentru gîndit, a fost aceea cum că banii respectivi
ar proveni din diurne, deconturi pentru transport şi cazare, başca ceva drepturi
de autor primite în urma prestaţiilor dumisale televizive (jalnice, în marea
lor majoritate) de la Antena 3. Gura păcătosului adevăr grăieşte, se spune în
popor. Cu alte cuvinte, sărăcuţa doamnă a recunoscut singură şi nesilită de
nimeni că a fost plătită să sporovăiască ce trebuie şi despre cine trebuie.
Destul de trist, dacă nu chiar deplorabil, pentru o persoană care încercase
printr-un gest extrem – greva foamei – să ne explice cam cum devine cestiunea
cu moralitatea şi demnitatea, başca lupta pentru o idee. Care idee, fiind
singură, dădea evidente semne de plictiseală. (va urma)
© Bogdan-Lucian
Stoicescu
(Text apărut şi la adresa http://www.altphel.ro/2013/06/mahalagii-au-fost-mahalagii-sunt-inca-xvi/ precum
şi în ediţia tipărită nr. 403, an VIII, 28 iunie- 4 iulie 20013, p. 8)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu