George Coșbuc
(20. IX. 1866 – 9. V. 1918)
* A fost al optulea copil dintre cei 14 născuți în familia preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc din Hordou, Bistrița-Năsăud.
* Ioan Slavici a refuzat să publice poezia sa (pe cînd poetul era abia în clasa a VIII-a), „Balada Infernală”, în revista „Tribuna”, considerînd-o prea pesimistă.
* Despre debutul său literar mărturiseşte: „Cea dintîi poezie am publicat-o la vîrsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu mai ştiu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti.”
* Ioan Slavici (fondator al revistei „Tribuna” din Sibiu) scrie entuziasmat: De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul dintre cele mai distinse capete.
* 1889. Slavici, într-o scrisoare către Titu Maiorescu, îi cere sprijinul pentru a-l trimite pe poet la Bucureşti: Sunt sigur că e destul să-l vedeţi ca să fiţi de acord cu mine că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca talentul acesta să ajungă la deplina lui desfăşurare.
* Coșbuc a avut un cult, întreaga sa viață, față de Divina Comedie a lui Dante Aligheri. A lucrat 20 de ani la transpunerea operei în limba română, care și astăzi este unanim considerată a fi una dintre cele mai bune versiuni apărute vreodată în spațiul cultural românesc. Lucrarea va fi publicată postum (între 1925–1932, îngrijită de Ramiro Ortiz). A mai tradus din sanscrită, latină, germană şi engleză. A tradus peste 480 de poezii din 92 de autori greci, pe care dorea să le publice într-o antologie.
* 1895. Poetul se căsătoreşte cu Elena Sfetea, sora editorului C. Sfetea. În acelaşi an i se naşte unicul fiu, Alexandru. Acesta va muri la vîrsta de 20 de ani, într-un accident de automobil. Va fi definitiv marcat de acest tragic eveniment, care-i va grăbi sfîrșitul...
* A colaborat la reviste de prim rang ale culturii române, precum „Familia” (condusă de Iosif Vulcan), „Tribuna” (condusă de Ioan Slavici), „Vatra” (sub redacția sa, a lui Vlahuță și Caragiale), „Convorbiri literare”, „Sămănătorul” dar și la unele de mai restrînsă circulație („Amicul familiei”, „Lumea ilustrată”, „Povestea vorbei” și „Musa someșană”, unde îi apar primele poeme).
* Dintre volumele publicate: „Blestem de mamă” (1885), „Balade și idile” (1893), „Fire de tort” (1896), „Ziarul unui pierde-vară” (1902), „Cîntece de vitejie” (1904), „Balade” (1913), „Drumul iubirii” (1916). A publicat traduceri din Homer, Virgiliu, Terențiu, Schiller și Byron.
* În 1916 este ales membru activ al Academiei Române.
* Poetul moare pe 9 mai 1918, la București. Este înmormîntat la Cimitirul „Bellu”, lîngă fiul său.
[EU FRAZE NU ȘTIU SĂ-NVÎRTESC]*
Eu fraze nu știu să-nvîrtesc –
Eu scriu așa precum vorbesc
Părinții mei acasă.
Sînt tot așa precum am fost –
Ei m-au găsit grozav de prost
Că n-am cetit volume.
Acei ce cred că ei sînt tot,
Că lumea-i rea, iar dînșii pot
Cu umărul s-o-ndrepte.
Să rîzi de ei! Să cazi pe brînci!
Dar numai apele adînci
Sînt ape-n lume, oare?
O, știu și eu că e sublim
Oceanul, dar nu găsim
Un farmec și-n izvoare?
(postumă)
* Din volumul „G. Coșbuc – Poezii”, Editura pentru Literatură, București, 1961, p.268 ( ilustrații de Ligia Macovei)
