Zi de toamnă
E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ți umbra peste cadranele solare
și vînturile pe cîmpii le-alungă.
Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,
și toarnă dulce suc în vinul crud.
De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
și prin alei mereu va rătăci,
neliniștit, cînd frunzele s-alungă.
Rainer Maria Rilke
(Poeme din volumul „RILKE – versuri”, E.P.L.U., București, 1966; în românește de Al. Philipide)
(Foto: © B.- L.S.)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu