Jean Cocteau*
„Tot ce nu este crezut, rămâne decorativ.”
„Să creezi: să ucizi în jurul tău tot ce nu te lasă să proiectezi în timp sub o aparență oarecare, singurul interes al acestei aparențe fiind un subterfugiu care îți permite să rămâi vizibil după moarte.”
„N-aș vrea să mă vadă cineva în timp ce scriu. Am desenat întotdeauna. Pentru mine, scrisul e desen, încolăcesc liniile în așa fel încît să le prefac în scris sau le desfășor în așa fel încât scrisul să fie desen. Este câmpul în care mă mișc și din care nu ies. Scriu, încerc să delimitez exact profilul unei idei, al unui act. Pe scurt, încercuiesc fantome, găsesc contururile vidului, desenez.”
„Într-o zi, unul dintre scriitorii noștri, căruia îi reproșam că scrie cărți de succes și nu se scrie pe sine niciodată, m-a dus în fața unei oglinzi: «Vreau să fiu tare, mi-a spus. Uită-te la tine. Eu vreau să mănânc. Să călătoresc. Vreau să trăiesc. Nu vreau să ajung un stilou.
O trestie gânditoare! O trestie suferindă! O trestie sângerândă! Exact! Până la urmă, ajung la această constatare sinistră: dacă nu vrei să devii un scriitor de meserie, devii un stilou.”
„Scîrbit de literatură, am vrut să trec dincolo de litere și să-mi trăiesc opera. Rezultă că opera mă devorează, că ea începe să trăiască şi că eu mor. De altfel, operele se împart în două: cele care te ţin în viaţă și cele care te ucid.”**
* Poet, prozator, dramaturg, pictor și cineast, Jean Cocteau (1889 - 1963) a experimentat creația artistică din multiple perspective, dar a ajuns la concluzia că nu există decât două tipuri de opere. Cele pomenite mai sus. Membru al Academiei franceze și comandor al legiunii de Onoare. Președinte de onoare al Festivalului de film de la Cannes. Opioman dezintoxicat.
** „Opium. Jurnalul unei dezintoxicări” (ART, 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu