Poemoteca

Intoleranţă*

Sînt slabă, probabil. Şi ochii mi-s slabi.

Nu deosebesc culorile intermediare.

Pentru că se lasă iubită de crabi

Mi-e scîrbă de mare.

Nu trec de hotarul albastru un pas

De teamă că n-o să mai ştiu să mă-ntorc,

Ca viermele-n mătase m-am retras

Şi puritatea-n jurul meu o torc.

Vreau tonuri clare,

Vreau cuvinte clare,

Vreau muşchii vorbelor să-i simt cu palma,

Vreau să-nţeleg ce sînt, ce sînteţi,

Delimitînd perfect de rîs sudalma.

Vreau tonuri clare

Şi culori în stare pură,

Vreau să-nţeleg, să simt, să văd,

Prefer acestei fericiri ambigue

În totul clar îngrozitorul meu prăpăd.

Vreau tonuri clare,

Vreau să spun „fără-ndoială”,

Să nu mă îndoiesc cu toate c-aş avea răgaz,

Urăsc tranziţia, mi se pare trivială

Adolescenţa strălucind de coşuri pe obraz.

Sînt slabă? Ochii mei sînt slabi?

Voi fi ridicolă în continuare?

Pentru că se lasă iubită de crabi,

Mi-e scîrbă de mare.

Ana Blandiana

* din volumul „Călcîiul vulnerabil”, Editura pentru Literatură, București, 1966