Rembrandt Harmenszoon van Rijn
(15. VII. 1606 - 4. 10. 1669)
Lecția de anatomie a doctorului Tulp (1632) este una dintre primele lucrări majore semnate de Rembrandt, comandată de breasla chirurgilor, care îl reprezintă pe Nicolaes Tulp, un medic chirurg și anatomist reputat, o autoritate medicală a timpului și un politician influent. Lecțiile publice de anatomie erau evenimente oficiale, desfășurate sub egida breslei chirurgilor din Amsterdam (anual, era efectuată o singură disecție publică, de obicei în timpul iernii, pentru a preveni descompunerea rapidă a cadavrului) în amfiteatre, iar corpul disecat aparținea, de regulă, unui deținut executat (în acest caz, este vorba despre un delincvent condamnat pentru jaf-armat, numit Aris Kindt, care fusese spînzurat în 16 ianuarie 1632, pentru furtul unui palton, un delict care în epocă era pedepsit cu moartea!). În Amsterdamul secolului al XVII-lea, doar corpurile celor executați puteau fi folosite pentru disecții publice. Evenimentul a avut loc în sala cea mare a Breslei Chirurgilor, o încăpere circulară cu bănci dispuse în amfiteatru, unde membrii societății și cetățenii onorabili se adunau pentru a asista la acest ritual al cunoașterii.
Tabloul lui Rembrandt (pictat în ulei pe pînză, cu dimensiunile de aproximativ 216,5 × 169,5 cm) îi imortalizează pe șapte dintre chirurgii care asistă la demonstrație, alături de dr. Tulp. Aceștia nu sînt niște simpli spectatori, ci membri respectați ai breslei: Jacob Hartmanszoon de Wit, Jacob Jansz Colevelt, Mathijs Spieghel, Jacob Jorisz, Adriaan Slabbraan, Jacob Block și Frans van Loenen. Fiecare dintre ei plătise o sumă considerabilă pentru a fi inclus în pictură, ceea ce era o practică obișnuită în epocă. Poziționarea lor în tablou nu este nici ea întîmplătoare, reflectînd ierarhia și statutul social al fiecăruia. Deși comanda fusese dată pentru un portret de grup, Rembrandt a transformat subiectul într-o scenă narativă complexă și teatrală, care l-a consacrat drept un portretist de elită, care demonstrează cu asupra de măsură măiestria sa compozițională, prin coloristică, lumină și expresivitate.
Este unanim considerată drept una dintre dintre principalele capodopere ale lui Rembrandt, o operă esențială pentru înțelegerea stilului și viziunii sale artistice și, totodată, un document vizual de o excepțională importanță pentru istoria științei medicale.
În ultimă instanță, geniul artistului a transformat lucrarea nu într-o simplă lecție despre anatomia corpului uman, ci într-una despre „anatomia” societății vremii și a spiritului științific aflat în plină evoluție și, deopotrivă, propunînd un strălucit subiect de contemplație estetică și filozofică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu