Poemoteca

Cădere

Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele

celor trei Graţii

luaţi-l, legaţi-l

lumea mea se rostogoleşte peste mine

cel ce-o păzeam de ani, de albine

inima mea e un măr căzut în Grădină

cine-i de vină, cine-i de vină

trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,

decât inima mea

mâncat dinlăuntru

Ion Stratan

(1 oct. 1955 -19 oct. 2005)

Finalul capitolului Doi al poemului Pentameronul
din volumul Aer cu diamante (Litera, 1982),
 închipuit în piatră de graficianul Ion Barbu

N.B. Cineva mi-a mărturisit, odată, că ceea ce-i plăcea la Nino, era tocmai faptul că el scria despre viață și despre moarte... Mi-am permis să-i spun că eu nu cred în ruptul capului că el scria despre, ci chiar pe viață și pe moarte...

Pentru că, în ultimă instanță, poezia lui chiar asta a fost și este: o luptă pe viață și pe moarte cu el însuși, folosind cea mai redutabilă armă cu putință: CUVÎNTUL...

Pentru că Nino a scris folosindu-se de o tehnică, pe care extrem de puțini o posedă, numită de prietenul său Nichita Stănescu, hemografie.

Adică scrierea cu tine însuți...