Raftul cărților

33 de lecţii de filozofie de şi pentru băieţii răi*

„Mai degrabă mori decît să trăiești fără să fii dependent de iubire, de acest drog care te trimite în larg, te face să o iei razna, să devii infractor... (...)
Știm că toți iubim să iubim cu toată pasiunea. Că bucuria cea mare a vieții este aceea de a ne îngrijora de moarte pentru celălalt, de a ne strânge inima făcută bucăți pentru o îmbrățișare prea puternică, pentru un sărut care se oprește în colțul buzelor. Ne plac la nebunie caruselul ăsta de sentimente, senzația de arsură între coapse care ne transformă în capre, câini, naivi care înghit toate prostiile, ne paralizează, ne face grotești, sufocați de emoție, ca niște puștani luați de mână la o plimbare nocturnă. Dar e mai bine să trecem prin această suferință dureros de dulce care se numește dragoste decât să cădem în nepăsarea sfinților și a înțelepților. Nu există torură mai rafinată în viață. Și la sfârșit, vlăguiți, țintuiți la pat, părăsiți de toți, cînd nu ne vor mai fi rămas decât fărâme de amintiri, se va stinge și noastalgia acestei nebunii delicioase... Ce frumoasă este viața când o fugăream prin hățișurile iubirii și ale nebuniei!... Ce maturi devenim atunci când ne rătăcim!...
Nu suntem decât un biet pendul care oscilează între nebunia delicioasă a dragostei și teroarea de a o pierde. Oare vârsta și pendulul se stabilizează reciproc? Poate că asta e definiția înțelepciunii.
Sau a disfuncțiilor erectile.” 

Alain Guyard

(Lecția nr. 6 / Epicur sau prostia la rang de metafizică)

* Baroque Books and Arts, 2014

Alain Guyard (n. 1966) – fost profesor, eseist, dramaturg, romancier, filozof. Din 1990 pînă-n 2005 a predat filozofia, moment în care a părăsit învățămîntul de stat, despre care a afirmat că „a devenit doar o mașinărie de făcut bani”. Începînd cu anul 2000, a decis să țină prelecțiuni despre filozofie în locuri total neconvenționale, bucurîndu-se de audiențe record, pe care nimeni nu bănuia că le-ar putea avea un conferențiar care abordează teme filozofice. În 2003, a înființat ateliere de filozofie într-o serie de închisori, pentru a promova o «artă brută» în rîndul celor pe care el îi consideră «esteți bruți». Își va extinde apoi aria prelegerilor în mediul așezămintelor psihiatrice și spitalicești, în unitățile de îngrijire paliativă ori în centrele de cazare pentru tineretul aflat sub protecție judiciară. Completează aceste intervenții cu comentarii pe marginea unor subiecte mai populare, în săli de festivități sau în mediateci din mediul rural. Din 2014 a colindat prin târguri de carte și festivaluri, bistrouri, baruri, cafenele, restaurante etc., transformînd predarea filozofiei într-un spectacol de-o foarte bună calitate și extrem de popular. Prestațiile sale de „băiat rău”, cu gură bogată și minte slobodă, l-au impus rapid în ochii opiniei publice drept un sofisticat salvator de idei şi demolator de concepte.

Volumul reprezintă o exhibare aprigă, scris într-un ritm furibund, a unei galerii antologice, însă alcătuit acribios, plecînd de la un Socrate văzut drept un filozof de cafenea, dintr-un Machiavelli tratat aidoma unui criminal în serie și un Diogene închipuit drept un distrugător de efigii, trecînd printr-un Karl Marx, prezentat ca un mărunt preparator de capital măreţ și ajungînd la un Foucault, devenit un skinhead de extremă ultra-stângă.