Raftul cărților

Vulpea lui Akira

de 

Ioan Mihai Cochinescu*

„Lîngă caravana cu animale sălbatice se adunase multă lume, mai ales că prezentatorul hârșâia în pâlnia sa de aluminiu, cu voce de patefon, promisiunea că va aduce pe podium, într-o mică demonstrație, șarpele boa, care va înghiți sub ochii spectaorilor un uriaș urs carpatin, cu tot cu blană și lanțuri. Mai promitea că spectacolul de după perdeaua de la intrare va fi prezentat în totalitate de papagalul vorbitor din Sumatra, în șapte limbi și rusește – precum declamase un poet al vremii –, ajutat de femeia-păianjen, care locuiește într-un butoi de sticlă de Murano plin cu apă din Marea Moartă, și de omul-jaguar din jungla de foioase amazoniană, pentru suma de un leu de persoană, iar femeile gravide, copiii, bătrânii și cerșetorii invalizi de război, pentru numai cincizeci de bani.” („Ursul”)

* Tînărul meu prieten Mihai Cochinescu – da-da, chiar aşa mi-a mărturisit, cîndva, în zilele în care dialogam cu el, la ceas de taină, pentru volumul meu, «Convorbiri la lumina gîndului»: „cred că am rămas la fel de tînăr” – îmi pare a fi, fără doar și poate, un tip complex (prozator, estetician, muzicolog cu un doctorat în branşă, artist fotograf, cineast și un împătimit globe-trotter), nu unul complicat şi care are un fel aparte de-a gîndi: suplu, tranşant, gospodăresc (adică în proiecte, cum mai nou se spune), aşezat, tacticos și profund (e doar bănăţean get-beget). Este inventiv, entuziast, extaziat şi expresiv, aidoma theodoreilor cei antíci, empatic şi uneori ușor exaltat, îndeosebi atunci cînd îţi împărtăşeşte, pasional şi pasionat, părerile-i ori ce sentimente-l încearcă vizavi de vreo „cestiune” importantă la ordinea zilei, care-l frămîntă. Tocmai de aceea el poate lesne lăsa impresia unui interlocutor care nu-l cunoaşte îndeajuns, că ori nu este atent sau, mai rău, că nici măcar nu-l ascultă, călător cu capul prin nouri fiind. Însă vă spun cu mîna pe inimă: tînărul meu prieten este atent la orice detaliu, oricît de infinitezimal ar fi, ba chiar cu asupra de măsură, pentru că ochiul său lăuntric sensibil veghează permanent, înregistrînd cu minuţie tot. El este atît de atent la tot şi la toate, încît nu o dată, urmărindu-l, am fost tentat să cred că se disipă nepermis de mult (spunîndu-mi în barbă: ,,risipei se dedă florarul…”). Însă timpul a fost cel care m-a convins că lucrurile nu stau deloc astfel.

În majoritatea textelor sale, la fel ca și în viaţa sa cea de toate zilele, Mihai Cochinescu se copilăreşte deliberat. Nu este vorba însă de o simplă exacerbare a unui ludic gratuit, de proastă factură. Este expresia genuină şi liberă a unui stilist remarcabil, care-şi stăpîneşte impecabil întregul arsenal al expresivităţii sale artistice, cu inteligenţă şi har, cultivat, rafinat, alimentat cu lecturi sistematice și perfect apropriate din greco-romanii cei antíci (filozofi, oratori, poeţi, dramaturgi), din clasicii şi romanticii europeni (și nu numai), dar și din moderni şi post-moderni, și nu în ultimul rînd din literatura română...

A parcurs zeci de tomuri ştiinţifice, precum şi vrafuri de manuscrise şi documente (de muzică, de anatomie şi antropologie, de arheologie şi arhitectură, de alchimie, astrologie, ezoterism, ocultism ori musicosophie) pentru a ajunge la esenţe.
Şi-a lăsat auzul îmbibat şi apoi şlefuit de armonii catifelate, moi ori mai zgrunţuroase – de la Monteverdi şi Palestrina pînă la Xenakis şi Stockhausen – şi privirea polisată de sutele de mii de fotograme ale zecilor şi zecilor de filme ce i-au impresionat pe totdeauna retinele (de la emblematicul Eisenstein, trecînd prin divinul Bergman pentru a poposi în ,,teritoriile’’ sublime plăsmuite de geniul numit Tarkovski), pentru a ajunge tot la esenţe. 

Care esențe i-au conferit o foarte solidă, perfect articulată şi coerentă existenţă culturală, lesne detectabilă și în acest volum (...). 

N.B. Continuarea acestor gînduri dar și multe alte amănunte despre autor și cel mai recent volum* al său (un roman-mozaic, despre care Mircea Cărtărescu scria că este „impregnat de nostalgie ca o pictură de Chagall”), se pot afla la întîlnirea pe care o vom avea cu cititorii, luni, 3 aprilie, la ora 17, la librăria „Cărturești” din incinta Complexului Comercial AFI – Ploiești.

* Vulpea lui Akira, editura Trei, 2022