I. A. Bassarabescu
(17/29.XII. 1870, Giurgiu - 27.III.1952, Ploiești)
„Domnul Bassarabescu locuieşte de mai bine de patru decenii în Ploieşti, fapt care-l îndreptăţeşte să afirme că este un adevărat ploieştean. Am stat de multe ori, de foarte multe ori chiar, de vorbă cu domnia sa, fiind unul dintre cei mai iubiţi elevi pe care i-a avut în сагіera sa de dascăl şi de literat. Acum îmi povesteşte despre primele impresii ce le-a avut la venirea sa în Ploieşti, ca profesor la Liceul de băieţi «Sfinţii Petru şi Pavel», încheind astfel: Şirul acela de candeluţe (luminile străzilor – n. m. B.-L.S.) luptând cu bezna, aşezate la rând ca soldaţii şi privite prin bura ploii ca printre lacrimi, camera de la hotel Europa, în care am stat cele dintâi zile, monumentul [V]ânătorilor, unica operă de artă a oraşului şi clădirea veche a liceului, care abia în anul următor sosirii mele s'a instalat în marele edificiu de pe bulevard – sânt tablourile care mi-au rămas viu colorate de câte ori mă găsesc deoparte de Ploieşti și gândul mi se îndreaptă într'acolo.*
Leonida Secreţeanu
(1914–1978)
N.B. „Opera maestrului I. A. Bassarabescu aparține – în întregimea ei – de mult, Istoriei literaturii și antologiilor române. Scriitorul, care acum patruzeci de ani a minunat pe Duiliu Zamfirescu cu prima sa nuvelă «Ema» și a intrat în 1909 în Academie, în urma raportului acestuia și a sugestiei date de Titu Maiorescu, n’are nevoie astăzi de nici o recomandație. Laureat din anul 1930 al premiului național pentru proză, d-sa e un clasic și prețuit de întreaga opinie a lumii noastre intelectuale.”
Astfel scria în volumul său C. Cosco («Cînd era bunica fată», ediția a II-a, Editura ziarului «Universul», 1942, p. 267) în urmă cu 81 de ani. Din păcate, astăzi, I.A. Bassarabescu și mulți, mulți alți valoroși scriitori aidoma lui, par a fi definitiv abandonați în cel mai întunecat ungher al uitării...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu