Eveniment

Povestiri despre oameni obișnuiți*

Nu contează povestea, contează cine povestește.

Varujan Vosganian**

Varujan Vosganian este un povestitor, prin excelență, și se scaldă bucuros în mierea povestirii.

Horia Gârbea

„Înainte de toate, cînd nimic altceva nu mai mișca, mai ales noaptea, casa avea un zgomot de fundal, ca un promontoriu de care se izbesc valurile. Casa era vie, îl veghease tot timpul cu o răbdare nesfârșită, încă de când era copil, îl iubise în toate felurile în care un suflet își poate arăta iubirea necondiționată. Dar domnuluiu Simion sunetul ăsta auzit în același timp din depărtare și din preajma urechii interioare, ca dintr-un ghioc lipit de pavilion, nu făcea decât să-i sugereze o melancolie fără leac. Din când în când, vântul se subția printre balamale, apele gâlgâiau prin conducte, clipele foșneau în pânzele de păianjen care sclipeau prin unghere ca borangicul,. La întâlnirea dintre arșița zilei și răcoarea nopții, grinzile prindeau glas. Totul era acum între ei doi, între casă și domnul Simion.” («Cireșica»)

„Spre deosebire de un edificiu sau de o priveliște, frumusețea unei femei te poate surprinde când te aștepți mai puțin, ai mereu nevoie de un cuvânt nou s-o descrii. Cu ea poți comunica, îți răspunde, îți zîmbește, îți oferă ceva din grația ei, e generoasă, pentru că dorința și frumusețea femeii iubite te pot face să te simți, la rîndul tău, dorit și frumos. În plus, o femeie frumoasă iubește cu mai multă profunzime, căci are de unde alege și, dacă tu ești aleseul, înseamnă că nu te alege, ca să zic așa, pentru că n-are de ales.” («Martiriul lui Sebastian»)

* Editura Polirom, 430 p., colecția «Fiction Ltd.», 2022

Prinși în lupta cu greutățile vieții, oamenii trebuie să înfrunte provocările cotidianului, un rezervor nesecat de probleme, îndeosebi în contextul izolării aduse de pandemie. De aici și simpatia autorului pentru protagoniștii povestirilor sale – alimentată de o încredere evidentă în forța laturii luminoase a naturii umane – este perceptibilă chiar și atunci cînd ironia sa la adresa universului corporatist, a relațiilor deseori înșelătoare din mediul virtual și a intoleranței față de semeni a celor terorizați de molimă nu-i cruță nici pe cei care devin victimele acestora.

** Varujan Vosganian (n. 25 iulie 1958). Economist, om politic și scriitor de origine armeană. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi prim‑vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Cadru didactic universitar. Opera sa literară cuprinde cinci volume de poezie („Şamanul albastru”, 1994, „Ochiul cel alb al reginei”, 2001, „Iisus cu o mie de braţe”, 2005, pentru care a primit premiul «Nichita Stănescu» la Chişinău, „Cartea poemelor mele nescrise”, 2015 şi „Ei spun că mă cheamă Varujan”, 2019), trei romane - „Cartea şoaptelor” (2009; ediţia a II‑a, 2012; ediţia a III‑a, 2017), „Copiii războiului” (2016) şi „Patimile după Gödel” (2020), precum şi volumele de nuvele „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri” (2013, tradus în germană şi bulgară), „Statuia comandorului” (2018; ediţia I, Ararat, 1994) și „Povestiri despre oameni obișnuiți”(2022), apărute, toate, la editura Polirom. Romanul „Cartea şoaptelor” a fost distins cu Premiul «Ion Creangă» al Academiei Române (2009), Premiul «Cartea anului 2009» acordat de revista „România literară”, Premiul revistei „Convorbiri literare” (2009), Marele Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian”, Premiul revistei „Observator cultural”, secţiunea proză (2009), Premiul «Gheorghe Crăciun» al Generaţiei ’80 (2010), Marele Premiu de Literatură al Europei Centrale ANGELUS, Premiul Cititorilor „Natalia Gorbanevskaia” şi Premiul pentru cea mai bună traducere în cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale „Angelus”, ediţia 2016. Cartea şoaptelor a fost, de asemenea, nominalizată pentru cea mai bună traducere a anului în Statele Unite, Spania şi Germania. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi și a fost desemnat în anul 2015, prin proiectul «Worldwide Reading», cartea‑simbol a condamnării genocidului.