marți, 25 februarie 2020

La lumina plăpîndă a candelei


Apoftegme
• Suprema valorificare a timpului este condiţionată de înţelegerea fiecarei zile ca stînd la uşa vieţii de dincolo.

• Nimeni vieţuind în păcate să nu deznădăjduiască de sine, ştiind că plugăria schimbă soiurile plantelor, iar îngrijirea sufletului prin virtute poate birui boli de tot felul.
• Fericit este cel care a văzut un înger, dar de o sută de ori mai fericit este cel care s-a văzut pe sine.
• Precum apa strîmtorată ţîşneşte spre înălţime, aşa de multe ori şi sufletul strîmtorat de primejdii urcă spre Dumnezeu prin pocăinţă şi se mîntuieşte.
• Dumnezeu este iubire, iar acela care încearcă să-L definească este un orb care încearcă să măsoare nisipul de pe fundul mării.
• Cel care spune că Îl iubeşte pe Domnul, dar în acelaşi timp urăşte pe fratele său, este asemenea celui care-şi închipuie în somn că aleargă.
• Pomenirea numelui lui Iisus să se lipească de răsuflarea ta şi vei cunoaşte folosul liniştirii.
• De iubeşti blîndeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobîndeşti pacea şi nu împărăţia.
• Iubirea pricinuieşte minunile. Iubirea este adîncul, abisul luminării. Iubirea este statornicia îngerilor.
Sf. Cuvios Ioan Scărarul
(„Scara Raiului”)

Niciun comentariu:

Jurnal de-a bușilea

Apropo de arătat cu degetul (sau cu privirile) în sus (neapărat în sus, lucru pe care nu-l înțelesese niciodată!) cînd se vorbește despre Du...