© Anton Belovodchenko |
Ce
nebună erai!
Hei,
viaţă, jaguarule din stern, ce nebună erai !
Cum făceai tu salturi mortale
Şi acum stai umilă şi blândă,
Hei, viaţă, jaguarule din stern,
Cum zbârnâiau muşchii tăi, ca un avion cu reacţie,
Cum străluceau coapsele tale, pielea ta fremătândă cum şuiera,
Ce forţă aveai; văzul, auzul, simţul tactil
Cât de vii erau toate şi acum tac obosite.
Hei, viaţă, felină sălbatică, cum cutreierai tu Pământul,
Cum intra pieptul tău în imensitate,
Cum aveai aur pe ghearele tale şi luminai,
Iar acum stai umilă şi obosită în cuşca sternului meu,
În dosul zidului, şi acesta în grilajul de fier,
Cu botniţă, cu mădulare îmbătrânite, cu blana ta doar câteva fire
Hei, viaţă, jaguarule din stern, ce nebună erai !
Mircea
Florin Șandru
3 comentarii:
E frumos. Nu mai știu nimic de Șandru de cînd am plecat de pe Fb...
Nici eu nu mai știu nimic, deși sîntem „prieteni” pe Facebook de aproape 10 ani! Poemul face parte dintr-un grupaj pe care mi l-a trimis pentru revistă... Și care mi-a plăcut... L-am recitit de curînd...
N-a mai postat nimic pe Facebook din 9 noiembrie 2019... Sper să fie bine...
Trimiteți un comentariu