Haihui printre cuvinte

 „În toate disciplinele universitare am găsit toate argumentele raționale, logice, pentru existența proniatoare, istorică, fizică, noetică a Dumnezeului întrupat. S-a topit cunoașterea sub dogoarea divină ca într-un cuptor electric la înaltă tensiune, ajungînd dincolo de concepția platonică învechită a lui «cunoaște-te pe tine însuți» și a lui Socrate, «știu că nu știu nimic», pînă la concepția Noului Testament – nu Îl știu decît pe Hristos. Pomul Vieții, Hristos, este viața și Sfînta Cruce te restabilește în interioritatea tainică, în trupul tainic al lui Hristos, în Sfînta Biserică Ortodoxă. Pentru mine știința a fost pedagog spre Hristos. Am înțeles viețile sfinților chiar științific, prin legea discontinuității materiei, prin legea entropiei, prin matematica geometrică lobacevskiană cu pseudo-sfera sau riemmaniană cu sfera mărită. Ca dogmatist am priceput Învierea, viața veșnică, prin diferența dintre viața biologică (bios) și ontologică (ontos), precum și prin diferența microfizică între cantitate (quanta) și calitate (qualitas). Fecioria Maicii Domnului am priceput-o prin impenetrabilitatea razelor  alfa, beta, gama, catodico-anodice, fotonul, electronul, din materia opacă; prin pătrunderea cuvîntului prin timpan, fără să-l spargă. Fecioria timpanului fiind o necesitate pentru întruparea cuvîntului în minte, cu atît mai mult Cuvîntul lui Dumnezeu și raza Tatălui a pătruns ca raza soarelui prin geam. După aceste studii am decis să intru în monahism. Era ultima societate unde explorasem totul în căutarea luminii. Însă și aceasta era putredă. Nu am părăsit-o însă de dragul lui Iisus Dumnezeu.” 

Părintele Nil Dorobanțu

(1920–1977)