Celebrii tenori Placido Domingo si Luciano Pavarotti stăteau la o tacla, cu un vin bun în față. După mai multe pahare, Domingo o ia pe ulei și începe să se laude cu performanțele sale concertistice.
- Auzi, băi, paisane, fii atent aici! Eram la Madrid, în Piața Spaniei, cu 300.000 de spectatori în față... Am cîntat atît de frumos și de divin, că a lăcrimat icoana Fecioarei Maria din catedrală. Îți dai tu, seama?
La care Pavarotti, cu un aer superior, îi răspunde:
- Băi, campesino... Ce spui tu, e apă de ploaie! Fii atent, aici ! Eram la Vatican, în piață... Erau 500.000 de oameni și o liniște de auzeai un băț de chibrit căzînd. Și am cîntat, băi, atît de înălțător, dumnezeiește chiar, încît a coborît Iisus de pe cruce, a venit la mine și mi-a spus: „Eh! Asta da, cîntare, maestre! Nu ca a bocciului ăluia, care a făcut-o pe mama să plîngă la Madrid!”
- Băi, campesino... Ce spui tu, e apă de ploaie! Fii atent, aici ! Eram la Vatican, în piață... Erau 500.000 de oameni și o liniște de auzeai un băț de chibrit căzînd. Și am cîntat, băi, atît de înălțător, dumnezeiește chiar, încît a coborît Iisus de pe cruce, a venit la mine și mi-a spus: „Eh! Asta da, cîntare, maestre! Nu ca a bocciului ăluia, care a făcut-o pe mama să plîngă la Madrid!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu