Cătălinei și lui Constantin, în aceste zile de grea cumpănă pe
care le traversează...
„Cineva iese, prin moarte, din viața noastră. Dar dacă o face nu
este pentru a intra altfel, și mai bine, în noi? Fiecare om înseamnă în viața
noastră exact cît păstrăm din el după moartea lui. În fapt, sîntem locuiți de
cei dispăruți și dacă ființa noastră se întîmplă să aibă temelie, amplitudine
și forță este pentru că din adîncul ei are cine să urce periodic spre noi
din trecut. A aveatrecut,
înseamnă: a face ca lentei goliri a noastre de prezența și prezentul celor
dispăruți să îi răspundă, în altă regiune a ființei, o depunere la fel de lentă
a ceea ce aparent a ieșit și s-a șters din noi. Noi sîntem cu adevărat
din clipa în care putem face recurs la un trecut, adică din clipa în care
începem să fim prin raport cu ceea ce am fost.”
Gabriel Liiceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu