În această zi, acum cinci ani, dupǎ fix 14 ani și 17 zile (atît cît a fost împreunǎ cu noi), Miţuca noastrǎ, obositǎ
parcǎ de-atîta viaţǎ, a plecat sǎ se odihneascǎ puţin, undeva, poate chiar
acolo, pe planeta celor mai cuminţi pisici… Adicǎ acolo de unde, așa cum atît de
frumos spunea cîndva Petru Creţia, pisicile ar avea tihnǎ și timp sǎ se uite
la nori, oţioasele și visǎtoarele pisici...
joi, 22 iunie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Muzicoteca de dinamită (remember the old times...)
Tull. Jethro Tull. Live at Tampa Stadium (1976) Îi ascultam de ceva timp, nu cu mult înainte de 1976-1977 (epoca de cînd datează concertele ...
-
Pe terasă, la o cafea... „Într-o după-amiază, la Nana Panaitescu, lîngă Piaţa Domenii, la un dulce şi-o cafea pe terasă: «Gîndeşte-te, mă...
-
O altfel de istorie a sunetelor... Î n octombrie 2018, cu prilejul împlinirii a 10 ani de existență, revista virtuală «Arta Sunetelor» ( htt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu