marți, 16 mai 2017

Haihui printre cuvinte


Tot eficace e și bîrfa care se face sub drapelul respectului față de cel pe care îl faci albie de porci. Cu cît respectul e mai mare, cu atît bîrfa e mai deșănțată. Crește stima, crește și bîrfa. Odată ce ești înnobilat cu sentimentul respectului, ai și avantajul că-ți dispare orice complex de vinovăție. Căci odată ce respecți pînă în adîncul sufletului un om, odată ce-l stimezi, se mai poate numi asta bîrfă? (...)
Amintirile comune dau și ele o mînă de ajutor celor dornici să-și blameze contemporanii. Nostalgia trecutului, regretele tîrzii reușesc să pună pe picioare delațiunea retroactivă. Calitățile prezente sînt anulate de vechi și îngrozitoare abateri. (...)
Și apoi să nu uităm bîrfa ambiguă, incertă, care se naște din «confuzie». Victima este pusă la zidul incertitudinii. Nimic nu e clar. A furat o pereche de mănuși, i s-a furat o pereche de mănuși, și-a părăsit nevasta, a fost părăsit de nevastă...
Bîrfitorul inteligent știe să sugereze că starea de ambiguitate este numai vina individului. Adevărul i se pare lipsit de importanță, îl scoate neconcludent, derbedeul tot derbedeu rămîne.
Vin după aceea, metodici și răbdători ca niște lăcuste, bîrfitorii care urăsc bîrfa. Sînt obligați însă să bîrfească, din pricina înaltelor lor principii morale. (...) Dar n-are niciodată răbdarea să ajungă să spună omului în față. Și atunci, strangulat de morală, se simte obligat să-l facă de două parale în fața primului om pe care îl întîlnește.”
Teodor Mazilu
(„Crește bîrfa, crește stima”)

                                                                                                                                                                

Niciun comentariu:

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...