Dragii
mei*,
mă numesc
Charlotte. Eram o puștoaică atunci cînd am fost înfiată de un cuplu de bărbați.
Acum am 18
ani și am un tată adoptiv, Jean, și o mamă adoptivă, Pierre, pentru că el este
„femeia” acestui cuplu, cei doi fiind, dacă încă n-ați ghicit, căsătoriți!
Destul de
repede am simțit o anume atracție fizică și pentru unul și pentru celălalt.
Și, ceea
ce trebuia să se întîmple, s-a întîmplat: curînd, am născut un băiețel, făcut
cu Jean, tatăl meu adoptiv. Fără ca acest lucru să fie considerat incest,
evident! După vreun an, am adus pe lume o fetiță, concepută cu „mama” mea
adoptivă, Pierre.
Ceea ce nu-mi
este încă foarte clar, este atitudinea mamei mele vizavi de copilul pe care-l
am cu tatăl meu, adică soțul ei și viceversa.
Însă ceea
ce mă bucură cel mai mult, e faptul că legea le va permite copiilor mei, adică
fiicei și fiului meu, să se căsătoarească unul cu altul. Iată de ce trebuie să
fiu mulțumită de faptul că am un președinte al Republicii nou, deoarece vechul
nu reușise să-și însușească o atitudine atît de evoluată din punct de vedere
social!
Cu cele
mai alese sentimente de considerație, bla-bla-bla,
A dvs,
Charlotte
p.s. Dacă
n-ați înțeles bine, vă rog să mai citiți încă o dată rîndurile mele sau să telefonați
președintelui FRANÇOIS, adică boului care este autorul acestei orori.
* scrisoare din Franța(comunicată, în original, de prietenul Traian D. Lazăr)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu