Jurnal (cvasi)livresc de mini-vacanţă (VIII)*

(foto: spynews.ro)

Un vis. Nu știu dacă evenimentul nefericit din viața celebrului fotbalist german Uli Hoenes (despre care am scris ceva mai devreme) mi-a adus din subconștient un vis de comedie neagră, avut într-o noapte, la scurt timp după ultimul turneu de la „Roland Gaross” de anul ăsta: se făcea că Simona Halep a noastră palmase nişte parai şi ajunsese de pe locul 3 ATP, la Jilava, unde juca table cu Jiji Becali pe beţe de chibrituri! Noroc că m-am trezit la timp şi am răsuflat uşurat, după consultarea rapidă a amicului Goagăl, constatînd că juna noastră campioană e bine mersi şi-şi vede cuminte de meciurile ei, de pe locul 2 mondial!  Mi-aş dori ca Simonica să n-ajungă niciodată la mititica (n-am găsit altă rimă!), precum era s-o păţească Steffi Graf, care cu ani în urmă, a scăpat ca prin urechile acului de ţuhaus (unde în schimb a ajuns tăticul ei drag, care-i administra coroclincii cîştigaţi) dacă-i va trece vreodată prin cap să-şi declare din doi în cinci gologanii munciţi cu atîta caznă.

Hărți, crevase, zbîrcituri. Ori de cîte ori îmi privesc dimineața, în oglindă, chipul boțit

(foto: © Florin Andreescu)

de somn și de anii așezați în straturi peste el, ca o scoarță de copac, aud vorbele profesorului George Călinescu, care spunea cu sarcasmu-i șfichiuitor că replica răsfrîntă de apele sticlei argintate din sala dumisale de baie, de cele mai multe ori, nu-i este deloc antipatică! Ce hărți complicate alcătuiesc ridurile pe fața noastră, reliefate de haloul vinețiu al cearcănelor și mai cu seamă de tonurile posomorîte din lumina  privirilor, care încet-încet se stinge, ce crevase, ce urme adînci și ireversibile lasă trecerea timpului pe chipurile noastre... Deși, dacă mă gîndesc mai bine, urmele astea nu-s lăsate de trecerea timpului, că nu el, de fapt, trece, ci însăși viața asta a noastră, ea-i sigura care se risipește ca un fum. Crepusculul ne așează pe față niște măști grotești, făcîndu-ne de nerecunoscut, pregătindu-ne din timp ieșirea finală din scenă...

Despre bombe-ntr-o bombă. Pe Facebook primesc o invitație la lansarea unui volum Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești (editat de Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană, București, 2014) de Lucian Vasile, pe care din păcate n-am putut-o onora, nefiind în țară.  Nici despre asociația editoare dar nici despre autor nu am nicio informație dar titlul se arată incitant. Ciudată mi se pare însă alegerea locului lansării de la Ploiești (bomba boxerului Doroftei, pompos numită „pub”, de ăi mai bătrîni dintre noi cunoscută sub numele de „Terasa Continental”, plasată deasupra fostului cinematograf  „Cinemascop”), extrem de neconvențional pentru o lucrare de-o asemenea factură... Mă rog, de gustibus! Chiar m-ar interesa achiziţionarea volumului, pentru că de la cele șapte splendide volume ale monumentalului ciclu  „Sfîrșit de mileniu” al lui Radu Tudoran și, apoi, mult mai tîrziu,  „Bine aţi venit în infern!...”, cartea lui Ioan Grigorescu, chiar n-am mai citit mare lucru despre al doilea război mondial la Ploiești în general și bombardarea lui de către aviația americană, în special... Mă interesează subiectul (despre care am şi scris cîte ceva de-a lungul timpului) mai cu seamă şi pentru că familia mea a avut de suferit de pe urma bombardamentelor aviaţiei americane, casa bunicilor mei dinspre tată (situată undeva în zona spitalului Schüller din Ploieşti) fiind literalmente spulberată de suflul exploziei unei bombe lansate din celebrele „fortărețe” zburătoare, cum li se mai spunea celebrelor bombardiere yanchee. Din fericire, ei au scăpat teferi, fiind evacuaţi în comuna Homorîciu...

May. Probabil că sînt puțini aceia care cunosc faptul că fondatorul celebrului grup britanic

Queen, chitaristul, compozitorul şi producătorul Brian May, comandor al Imperiului Britanic, este membru asociat al Colegiului Regal de Ştiință şi membru al Societății Regale de Astronomie. Datorită excepționalei sale cariere muzicale şi-a întrerupt studiile pentru doctorat (cu o lucrare despre praful cosmic interplanetar) la Imperial College din Londra, ceeea ce nu l-a împiedicat să rămînă un îndrăgostit de astronomie şi astrofizică. Sir Brian May este co-autor (alături de Sir Patrick Moore şi dr. Chriss Lintott) al lucrării Bang! The Complete History Of The Universe, apărută şi în traducere românească în anul 2007, la editura RAO. 

  

(foto: dw.de)

Lovituri de teatru în politichia românească. Sincer să fiu, mi se par cam plictisitoare și destul de previzibile „loviturile de teatru” care, chipurile, se tot dau zilele astea în politichia noastră sau cum s-o numi ea... Cam fîsîite și cam dese pentru a te mai ține cu sufletul la gură... Bunăoară, mi-ar plăcea să văd o lovitură de... film! Fie el și un scurt metraj. O lovitură de film folia secca, de antologie. Care să-ți meargă la lingurică. Executată cu profesionalism, cu mult dinamism dar care să nu fie lipsită de finețe. Dar nu ca-n genul filmelor de „acțiune”, banale și repetitive, gen „Eroi de sacrificiu”. Una care să te țină cu sufletu' la gură, să n-ai timp să-ți bei berea și să-ți crănțăni floricelele! Cu actori unu' și unu', nu ca „politrucii” de teapa ăstora alor noștri, cum le zice herr Iohannis, răsuflați și expirați. Dacă-i bal, bal să fie! Păi, nu? Că, vorba maestrului Victor Eftimiu: M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!

(foto:enational.ro)

Piți ne dă la gioale din nou. 

Singura chestie caştoacă, pentru mine, 

din transmisia de la 
TVR1 a meciului România-Ungaria, 

a fost profunda zicere a unuia dintre cei doi comentatori: 

„Chiricheş iese imperial din defensivă!” 

Nu ştiu cum o fi să ieşi imperial din nu contează ce, 

ştiu doar că ungurii au ieşit după teren 

cu o remiză extrem de valoroasă. 

Iar io aştept ieşirea cît mai rapidă a lui Pițurcă din decor, 

imperială sau cum o fi, adică 

de la conducerea echipei naționale... 

© Bogdan-Lucian Stoicescu

* VIII (XIII)/2014

Text apărut în „alTPhel”, nr. 457, 21-27 octombrie 2014, p. 15,

 precum şi la adresa :  http://www.altphel.ro/jurnal-cvasilivresc-de-mini-vacanta-viii/