Jurnal (cvasi)livresc de mini-vacanţă (VII)*

Uli Hoeness în anii de glorie (1982)
(foto:sueddeutsche.de)

Arbeit macht frei, Herr Hoeness! Da’, de „săracu’” Uli Hoeness, fosta glorie a fotbalului german din anii '70 şi fost manager şi preşedinte al clubului Bayern Műnchen pînă deunăzi, care a tras o ţeapă fabuloasă fiscului german (de fro 28 de milioane de euro!) şi a încasat în martie anul ăsta (dacă memoria ţinerii de minte nu-mi joacă feste!) pentru această „bagatelă”, 3  ani şi jumătate de puşcărie cu executare, ce să mai zic? N-am auzit venind din Germania nici un zvon că s-ar deschide liste cu semnături pentru graţierea lui de către preşedintele teutonilor, cum s-a încercat pentru fosta noastră glorie fotbalistică Gică Popescu (de care, mie unuia, ca fost handbalist de performanţă, îmi pare sincer rău că şi-a pierdut minţile, înhăitîndu-se în „afaceri” mizerabile cu nişte borfeţi)... 

Uli Hoeness în 2014
(foto: n24.de)

Însă spre deosebire de ciorditorii noştri, legendarul fotbalist german, simţind că funia i s-a apropiat fatal de par, s-a autodenunţat în 2013, sperînd în clemenţa procurorilor. Aceştia însă n-au ţinut absolut deloc cont de cariera sa absolut impresionantă şi au cerut iniţial o pedeapsă de 5 ani şi jumătate! Însă instanţa, în final, i-a dat pedeapsa minimă pentru evaziune fiscală, luînd în calcul şi faptul că inculpatul a restuit o mare parte din bani, başca impozitele şi dobînzile aferente perioadei în care a dosit arginţii prin bănci elveţiene! Dar Hoeness a avut bunul simţ să nu facă apel la hotărîrea tribunalului, recunoscîndu-şi in integrum fapta, acum consumîndu-şi într-un anonimat deplin penitenţa (nu ştiu dacă asprele condiţii de detenţie sau mai ales conştiinţa îi vor permite să-şi scrie memoriile sau alte lucrări de specialitate, ca un elev sîrguincios, cum văd că li se întîmplă mai tuturor grangurilor noştri ajunşi la borţoasa, unde atmosfera se pare că le gîdilă extrem de plăcut neuronii capacităţilor creative, hehehe!)... 

(foto: n24.de)

Dac-a băgat vastu-n mangoţi, neamţu’ plăteşte! Interesant e şi faptul că în cea mai temută închisoare, poreclită „Alcatrazul Germaniei”, aflată în localitatea bavareză Landsberg am Lech, unde el (chiar dacă are 62 de ani şi a fost cine a fost) îşi ispăşeşte din iunie pedeapsa, se „bucură” de absolut aceleaşi regim de viaţă cu al celorlalţi chiriaşi. Adică se trezeşte zilnic, la ora 6 dimineaţa, merge la duşurile comune, ia micul dejun la cantină (pîine, gem, unt şi cafea, la discreţie), apoi merge la muncă, medicii închisorii hotărînd în funcţie de starea sa fizică şi de sănătate, ce activitate să presteze. Apoi ia masa de prînz, care durează 30 de minute. „Meniul este standard. Oferim şi produse vegetariene, dar e adevărat că la prânzul de duminică facem o excepţie: oferim şi o friptură. După prînz, toţi deţinuţii revin la muncă. Plata la oră este de 1,30 euro” (6 lei – n.m. T.D.), explică directorul „Centrelor de Detenţie din Regiunea Bavaria”, Ralf Simon. Ziua de detenţie continuă astfel: lucrul se termină la ora 16, apoi program liber. 

(foto:n24.de)

„Pensionarii” se pot plimba o oră în curte sau pot sta în celulă ori în sala comună. Cei care doresc, pot practica un sport sau se pot înscrie la un curs de gastronomie! Cina le este servită între 17 şi 18 (pâine, caşcaval şi cîrnaţi iar de băut, ceai, apă sau lapte). Stingerea (cei care au făcut armata ştiu ce înseamnă) se dă între 18 şi 21. Duminica nu se lucrează iar bauhausiştii participă la o slujbă religioasă. Foarte nasol, nu? Dar, asta e, n-au încotro băiuţeii, că doar n-au venit la odihnă sau tratament! „Tot în funcţie de bugetul strîns prin muncă, ei îşi pot face cîteva cumpărături de la chioşcul din incinta închisorii. Produsele au preţuri comparabile cu cele de afară. Exclus băuturile alcoolice. Celula are 8, maximum10 metri pătraţi. În ea se află un pat, un şifonier, o masă şi un scaun. Există o chiuvetă, unde se pot spăla. Duşurile şi wc-urile sunt la capătul culoarului”, mai precizează sec acelaşi şef al puşcăriilor bavareze. 

(foto:n24.de)

Aşa că, auf wiedersehen, berici, herr Uli! Programul de vizite este drastic, corecţionarii avînd
dreptul la o oră de primit musafiri (maximum două cu aprobare specială, pentru bună purtare) pe lună. Dar cel mai nasol e că tataie Uli nu se poate uita la fotbal nici măcar la tv. „Deţinuţii au dreptul să îşi aducă de acasă un televizor, dar trebuie sa respecte dimensiunile. Diagonala ecranului nu trebuie să depăşească 40 de centimetri. Posturi Pay-TV, precum Sky, care deţine drepturile de televizare ale Bundesligii, sunt interzise. Mai mult, domnului Hoeness îi este interzis să îşi aducă haine de acasă. Va primi chiloţi, papuci, pantaloni şi o cămaşă din partea închisorii. Practic, deţinuţii nu au voie să aducă lucruri personale în celulă. Se acceptă o fotografie cu familia. Cărţile se pot împrumuta de la biblioteca închisorii. Ei se pot abona însă la anumite reviste sau ziare, contra cost evident”, explică directorul Simon. Puşcărie adevărată, nene, că doar „pensionarii” ei nu-s excursionişti cazaţi la „Marriott”! Oare „factorii de răspundere” (ce nasol sună!) de la „Administraţia Generală a Penitenciarelor” din România or fi aflat despre toate acestea? Taaaare aş fi curios să ştiu...  

Gűnther Netzer (stînga) și Uli Hoenes,
în anii de aur ai carierei lor (1972)
(foto: bild.de)

Unul dintre avocaţii lui Hoeness spune că acesta nici nu bănuie ce-l aşteaptă: „Nu ştiu pe nimeni care să îşi fi revenit dintr-un abis ca acesta. Dispare recunoştinţa şi respectul în societate. Familia şi prietenii se distanţează. Mulţi ies de acolo cu afecţiuni psihice grave şi nu mai au capacitatea de a-şi recîştiga stabilitatea interioară”. Cu toate astea, bunul sau prieten, Gűnther Netzer, o altă fostă glorie a fotbalului german, care l-a vizitat de curînd, a declarat pentru revista „Bild” că a „întîlnit un Uli Hoeness extrem de puternic. S-a adaptat bine situaţiei. Se comportă normal, s-a intregrat. A rămas omul care întotdeauna găseşte o vorbă bună pentru oricine, atît pentru detinuţi cît şi pentru gardieni. Modul în care Hoeness se descurcă este impresionant, de aceea sunt liniştit şi ştiu că el va rezista.” 

Dar şi avocatul lui Hoeness ştie ce spune, pentru că despre centrul de detenţie „Landsberg

Hitler (primul din stînga) alături de
Hess (primul din dreapta)
în închisoarea din Landsberg
(foto: sheldonkirshner.com)

am Lech”, cu o istorie de peste 100 de ani, care găzduieşte în acest moment 550 de deţinuţi, amintirile celor care au trecut de-a lungul timpului pe aici, printre care şi cele ale faimoşilor lideri nazişti Julius Streicher şi Rudolf  Hess dar şi ale Fűhrerului Adolf Hitler (care în timpul detenţiei de 9 luni din închisoarea din Landsberg, începute în noiembrie 1923, şi-a scris celebra carte „Mein Kampf”) nu-s cîntece de leagăn! 

„Celebritatea nu îi va uşura situaţia. În închisoare nu există nici un fel de bonusuri pentru celebritate”, a spus şi directorul Uniunii Centrelor de Detenţie din Germania, Anton Bachl. Cam astfel îşi va petrece următorii trei ani şi jumătate din viaţă fosta legendă a fotbalului mondial Uli Hoeness dar, cu ceva şansă, el va ispăşi doar jumătate din pedeapsă, adică 21 de luni, datorită vîrstei. Presa germană scrie că dacă Uli va primi statut de detenţie deschis, atunci va beneficia de un loc de muncă zilnic în libertate dar se va întoarce în fiecare seară în celulă. 

© Bogdan-Lucian Stoicescu

* VII (XII)/2014

Text apărut în „alTPhel”, nr. 456, 14– 20 octombrie 2014, p. 15, 

precum şi la adresa : http://www.altphel.ro/jurnal-cvasilivresc-de-mini-vacanta-vii/