Raftul cărților

 

„Locurile frecventate mai des de către ortodocșii slujnicari sunt două – grădina Cișmigiu pe timpul de vară și cafeneaua din Pasajul Român în timpul friguros al iernei. Aici se adună slujnicarii de toate nuanțele de-și varsă veninul asupra oamenilor ajunși la putere. De cîte ori vei vedea un cerc de patru-cinci indivizi și vei auzi pe vreunul dintr’înșii vorbind cu agitație despre canalizarea râurilor, ridicarea oastei la cifra de trei sute de mii de indivizi, exploatarea carierelor de marmură și formarea unei flote pe Marea Neagră, să știi că acel om este slujnicar paraponisit; cată să mai știi și aceasta că slujnicarul este o ființă omnipotentă [numai în vorbe]; el nu are decît să zică un cuvânt și țara este brăzdată de șosele și drumuri de fier, casele statului se umplu de bani, cultura și instrucția ajung pe cea din Germania, cu un cuvânt România se ridică la cel mai suprem grad al fericirei sale; din nenorocire, însă, guvernul nostru nu știe să se folosească de consiliile patrioților slujnicari, și de aceea lucrurile merg cu susul în jos.”

Nicolae Filimon

(„Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala”, nuvelă, 1916)

Întîlnirile titanilor

Pink Floyd & Stéphane Grappelli (violină)

Wish You Were Here

Paraponu’ zilii

„Trebuie să înveți să te lingușești, o însușire îndeobște reprobabilă, dar indispensabilă într-o campanie electorală!”

Quintus Tullius Cicero

(„Scrisori către Atticus I, II”, trad. Alex. N. Cizek)

Altițe & bibiluri

 

„Mă pîndesc: sînt o fiară care pîndește altă fiară, în străfundurile mele.”

Françoise Sagan

(„Toxic”, ed. ART, 2010)

Memento

 John Winston Lennon

(9 octombrie 1940, Liverpool – 8 decembrie 1980, New York City)

Chitarist, solist vocal, compozitor, grafician și co-fondator (în 1962, alături de Paul McCartney, cu care a compus peste 200 de cîntece) al unuia dintre cele mai influente grupuri din istoria muzicii rock, „The Beatles” (grup plasat, în 2004, de revista americană „Rolling Stone”, pe locul 1 în top 100 al celor mai mari artiști ai tuturor timpurilor), alături de care a susţinut peste 1.400 de concerte şi a editat numeroase albume: „Please Please Me” (1963), „With the Beatles” (1963), „A Hard Day’s Night” (1964), „Beatles for Sale” (1964), „Help!” (1965), „Rubber Soul” (1965), „Revolver” (1966), „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band” (1967), „Magical Mystery Tour” (1967), „The Beatles” (1968), „Yellow Submarine” (1969), „Abbey Road” (1969), „Let It Be” (1970).

După destrămarea grupului (1970), Lennon și-a continuat activitatea cu proiecte personale, materializate în albume de referință precum „Imagine” (1971), „Some Time in New York City” (1972), „Mind Games” (1973), „Walls and Bridges” (1974), „Rock ‘n’ Roll” (1975) ori „Double Fantasy” (1980), din care, pînă în prezent, s-au vîndut peste 20 de milioane de exemplare, în timp ce „The Beatles” este cotat drept grupul cu cele mai multe albume vîndute (peste 600 de miloane de unități) în toate timpurile.

Pentru activitatea sa muzicală, John Lennon a fost inclus în

„Songwriters Hall of Fame” (în 1987) și în „Rock and Roll Hall of Fame” (1994).

A avut doi fii din două căsătorii, Julian (n. 1963) și Sean (n. 1975), care au devenit muzicieni.

Ochelarii pe care Lennon îi purta în clipa cînd a fost împușcat de Mark Chapman

„Vreau doar să-mi cer iertare din nou pentru această faptă. Nu am nicio scuză. Am făcut-o pentru gloria personală. El era extrem de faimos, era familist, era un idol. L-am ucis pentru că era faimos, am făcut-o din egoism. Îmi cer iertare pentru durerea pe care i-am provocat-o lui Yoko Ono. Mă gîndesc mereu la asta”, a declarat asasinul său în septembrie 2020.

Acum în vârstă de 65 de ani, Mark David Chapman a fost judecat și condamnat, după ce şi-a recunoscut vinovăţia pentru asasinarea celebrului muzician britanic în faţa imobilului în care acesta locuia, situat în Upper West Side din New York, în 1980.

Avînd de ispășit o condamnare pe viață, Chapman se află în prezent încarcerat în penitenciarul Wende din Alden, o localitate situată la periferia oraşului Buffalo.

Isolation

Corona story

„Vaccinul ar trebui testat mai întîi pe politicieni. Dacă supraviețuiesc, atunci vaccinul funcționează. Dacă nu, atunci țara funcționează.”

Monika Wiśniewska

(scriitoare poloneză)

Memento

 

JEFFREY

„JEFF The Dude”

LEON BRIDGES

71!

Amintirile nu aparţin numai trecutului.

Ele ne determină viitorul.

Distrează-te!

Dă tot ce ai mai bun din tine.

Lasă-te răvășit de absolut orice.

Brand New Angel

Muzicoteca de dinamită

Derek and The Dominos

Eric Clapton - ghitară, voce

Bobby Whitlock - clape, voce

Carl Radle - bas

Jim Gordon - percuție

Have You Ever Loved a Woman

Altițe & bibiluri

 

„Nu e indicat să scutim oamenii de suferințele care-i așteaptă, sunt ale lor, să-i lăsăm să le îndure ca să se facă mai buni.”

Marin Preda

(„Jurnal intim”)

Întîlnirile titanilor

Steven Tyler & Willie Nelson

Once Is Enough

Vise & amintiri

Domnului profesor, un gînd bun, din inimă...

Astăzi ar fi fost şi ziua onomastică a profesorului şi mentorului multor generaţii de (foști) tineri ploieşteni, Nicolae Danieleanu... Din păcate, „nea Naie”, aşa cum noi, mai juniii dumisale ciraci, îi spuneam sufletistului nostru antrenor din adolescenţă (cu siguranță cea mai frumoasă frumoasă perioadă a vieţii mele) a plecat (în Săptămîna Mare a anului 2012) să iniţieze în tainele handbalului (şi nu numai!) o altă echipă de îngeri...

Un gînd luminos, o lacrimă de sare şi una de vin bun, curat, ca argintul strecurat, întru limpida dumisale (re)amintire...

Rîndul de sus, de la stînga la dreapta: Dan Velicu, Mihai „Michi” Dârdâiac, „Bebe” Gherghescu, Dragoş Cristian „Beda” Badea, Nicolae „Naie” Danieleanu, Romulus „Romi” Nicolae, Mircea „Negoro” Neagu, Bogdan-Lucian „Nea Bob” Stoicescu.

Rîndul de jos: (din stînga) Ştefan „Fane Blondu’” Voicu, Sorin „Maţ” Muşat, Laurenţiu „Nebunu’ ” Voroneanu, Ion „Stîngaciu’” Marin şi Ion „Ţăranu’” Stoian, adică o parte a lotului de handbal - juniori II - al Şcolii Sportive din Ploieşti şi a Liceului nr. 2 - actualul Colegiu Naţional „Mihai Viteazul” -, pe scurt SS2, prin anii ’70 ai secolului trecut, înaintea unui meci oficial pe baza sportivă de pe strada Latină din Ploiești... Evident că majoritatea dintre noi aveau multiple porecle, dar pe multe dintre ele le-am uitat iar altele sînt atît de „delicate” încît sînt imposibil de reprodus aici...

O, tempora!