Altițe & bibiluri

„Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie

 să înțelegi un lucru ca să-l simți.”

Carlos Ruiz Zafón

(„Umbra vîntului”)

S-au rotunjit, pe negîndite, trei ani de cînd în văzduhul inimilor noastre s-a ivit Buburuza, cea mai frumoasă floare din lume!

Deocamdată, nici habar nu are dumneaei, domnișoara Hannah Eve, cît de fericiți ne-a putut face apărînd în viața noastră, schimbîndu-ne rostul în această lume…

Dar va afla foarte curînd...

Pînă atunci, altă treabă nici că avem decît să ne bucurăm dimpreună de anii ei cei mai frumoși, cei mai senini și cei mai lipsiți de griji…

Cele mai dragi urări plecate din inimile noastre de bunici înseninați, 

blînde sărutări și tandre îmbrățișări, 

multă sănătate și tot binele din lume...

Poezie mută, pictura...

Una dintre celebrele lucrări ale maestrului Francisco de Goya (1746 – 1828), aflate în colecțiile muzeului Prado din Madrid, se numește El sueño de la razon produce monstruos (Somnul rațiunii naște monștri) și face parte din ciclul Los Caprichos / Capricii (purtînd numărul 43 din seria celor 80 de stampe realizate de marele artist în 1799). Ea conține următorul gînd al pictorului: Fantezia părăsită de rațiune naște monștri imposibili; împreună cu ea, este mama artelor și sursa minunățiilor lor. (La fantasía abandonada de la razón produce monstruos, y unida con ella es madre de las artes)

Goange

Cel mai eficace dispozitiv pentru pedepsele cu suspendare, 

des folosit în străvechime... Dar se mai folosește și azi. 

De exemplu, în statul american Washington.

Orice prost scufundat în politică este împins pe verticală, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de prostie dislocuită.

Legea lui Arhideme

Altițe & Bibiluri

„Capacitatea de a-l pricepe pe Caragiale dă măsura puterii de înțelegere a intelectualului român.”

Camil Petrescu

(1927)

Raftul cărților

 

„Și, neștiindu-și lungul nasului, e adesea peste măsură de obraznic și mai întotdeauna trufaș, pentru că prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul. Iar cînd se întîmplă să fie și harnic, simțind în chip obscur că trebuie să-i substituie calității, cantitatea, umple și încurcă domenii întregi de activitate cu produsele sale inepte sau de-a dreptul delirante și e adesea răsplătit pentru asta cu distincții și ranguri. Dar cel mai rău este că prostul, ajuns într-o situație critică din propria lui prostie, devine feroce și poate fi bestial. Mulți oameni au pierit zdrobiți de prostia biruitoare.
Puținătatea spiritului, naște monștri.”

Petru Creția

(Prostia în volumul «Luminile și umbrele sufletului», 

Humanitas, 2011, p. 39)

Memento

Andrei Pleșu, un om bine instalat
în neliniștea sa,
a împlinit, deunăzi, 75 de ani!

„Degrevați de veghea responsabilității pedagogice, liberi de exigențele carierei proprii, mai puțin ocupați și mai puțin hărțuiți de orgolii personale, ei savurează dezinteresat farmecul nepoților, cu făcutele și nefăcutele lor, cu răzgîielile lor inocente, cu vitalitatea lor de nedomesticit. Bunicii iubesc mai pur și mai total. Iubirea lor nu vrea să fie modelatoare, ci înțelegătoare. Iubirea lor nu vrea, de fapt, nimic, nu așteaptă nimic. E contemplativă, ludică, aproape extatică. Iar toate aceste stări se revarsă asupra copiilor, ca un dar, ca un nimb nutritiv. De aceea, cei care, asemenea mie, n-au avut norocul unei bune întîlniri, consistente și durabile cu instituția bunicilor riscă o anumită șubrezenie afectivă, o anumită rigiditate interioară, amestec de frustrare, inhibiție și retractilitate. În absența bunicilor, copilăria e mai scurtă, mai monotonă și mai tristă. În asemenea situații, nu poți avea decît o singură speranță: să compensezi ceea ce n-ai avut, asumînd tu însuți condiția de bunic. Si ori de cîte ori mă gîndesc la nepoții mei, la Andrei și mai nou, la Lili Catrina, mă întreb cu oarecare îngrijorare dacă voi fi în stare să fiu bunicul de care au nevoie...”

Andrei Pleșu

(„Absența bunicilor”)

„Am dreptul să mă întreb, cum are dreptul să se întrebe oricine: ce am învățat, la urma urmelor, de la Noica? Am învățat doar o tehnică profesională? O anumită exigență? Responsabilitatea de a merge la surse, de a învăța o limbă, de a avea lecturi, anumite lecturi? Fără îndoială că am învățat și asemenea lucruri. (...) Se pune deci întrebarea ce am învățat în plus de la Constantin Noica, dincolo de ceea ce aș fi putut învăța de la alții. Or, apăsînd asupra acestui în plus am dat mai întâi peste un minus. A trebuit să recunosc că, dacă prin învățătură înțelegem o doctrină compactă, un sistem de soluții, o rețetă, ceva definitiv cu care umbli toată viața în buzunar, dacă așa ceva înseamnă «învățătură», pot afirma un lucru scandalos la prima vedere, și anume că – în planul acesta – n-am învățat nimic de la Constantin Noica. Simt, pe de altă parte, că el ar fi fost de acord să spun acest lucru scandalos, pentru că tema unei școli în care nu se învață nimic a fost tema întregii lui vieți și, mai ales, a tinereții lui.”

Andrei Pleșu

(Ce am învățat de la Constantin Noica,

 în volumul Limba păsărilor, 

Humanitas, 2009, pp. 197-198)

Bibliophilia

„Banii nu pot cumpăra fericirea, dar pot cumpăra cărți 

(ceea ce, practic, e același lucru).”

Shaun Bythell

«Confesiunile unui librar», Pandora M, 2023

În fotografii, scriitorul Shaun Bythell, 

proprietarul celei mai mari librării/anticariat din Scoția

Goange

La ora de biologie, profesorul îl întreabă pe Ițic:

– Știi cîte membre are măgarul?

– Patru, domnule profesor.

– Și cum se numește un astfel de animal?

– Patruped, domnule!

– Tu cîte membre ai?

– Tot patru, domnule.

– Și tot așa te numești?

– Nu, domnule! Mă numesc Levenson!

„Dar parcă niciodată și niciunde ca în România contemporană n-a reușit morfologia regnurilor inferioare să iasă atât de explicit și de euforic la suprafață. A identifica pe stradă, la televizor sau pe scena politică specii diferite de animalitate nu mai este, în aceste condiții, o operațiune ofensatoare, ci o modestă operă descriptivă. Iei notă, pur și simplu, de ambianță.”*

Andrei Pleșu

* Din „Zoologie” în «Comédii la porțile Orientului», Humanitas, București, 2005

Cimitirul obiectelor pierdute

Misiune îndeplinită...
(Foto: B.-L.S.)

Bibliophilia

The Morgan Library & Museum
(New York, USA)

„Suntem singura specie de pe această planetă, din câte știm noi, care a inventat o memorie comună care nu este depozitată nici în genele noastre, nici în creierele noastre.
Depozitul acestei memorii se numește bibliotecă.“

Carl Sagan*

*1934-1996, astronom și astrofizician american, exobiolog și fondator al programului SETI - «Search for Extra-Terrestrial Intelligence»

Poemoteca

BINE–CUVÂNTARE

4. viața și moartea*

S-a înecat Budha cu un

bob de orez – spun bătrânii.

Binecuvântat fie Budha

binecuvântat bobul, binecuvântați

bătrânii.

Binecuvântate cuvintele care

ne dau voie să vorbim despre

moarte. Atâția prieteni am acolo,

încât nu știu dacă sunt

mort sau sunt viu.

Visez uneori că istoria se repetă

viața se repetă

vorbele se repetă.

Alteori nu visez, ca un pumnal

sfâșiind o mătase mă trezesc

cu rouă pe piept.

Ca un cuțit, ca un pumnal

strălucește gheața în inima

mea.

Nino alături de criticul de artă Noriko Oshikiri
(București, 1996)
Fotografie din arhiva lui Ion Stratan

Dragului Prieten și
intelectual Bogdan Stoicescu[,]
cu dragoste și recunoștință[,]
Nino

Am iubit, am urât

și n-a fost destul.

Unde ne duci viață

Saturată de timp?

Mă bucură copii crescând

Mă întristează bătrânii murind.

Aici stau, între două anotimpuri

cu crucea pe piept și hainele

Puse în rânduială.

Părul crește, unghiile cresc

Dar n-am timp să observ asta.

Vinul trece, apele rămân

Dar n-am timp să observ asta.

Viața trece, numai moartea

rămâne. Dar n-am timp să

observ asta.

Ion Stratan

* Fragment din poemul omonim aflat în volumul De partea morților, editura liberART, Ploiești, 1998