Lumea trebuie să fie convinsă că sunt capabil de orice...
Gabriele d’Annunzio
 |
| Coperta întîia a ediției princeps |
Trebuia să intitulez această carte: Viața nebună, eroică și sublimă a lui Gabriele d’Annunzio*.
E r o i c ă. Pentrucă urcând treptele gloriei a ignorat lașitatea și frica.
S u b l i m ă. Pentrucă a atins culmile tuturor sensațiilor umane. A cunoscut puterea, bogăția, curajul și femeia.
Din acest sublim a coborât nebunia și eroismul.
Eterna tragedie a intelectualului!
Să cunoști toată amploarea vieții, să simți toate forțele naturii, să intuești toată multiplicitatea existenței și totuși să rămâi sclav neputinței, încătușat în lanțurile grele ale materiei, captiv al legilor pământene.
Un om care simte prea multe, nu poate vedea viața prin ochelarii comuni ai obștii.
Intelectualul ar fi în stare să răstoarne toate preceptele culturii și să declare: «Ignoranța este mama înțelepciunii și drumul existenței normale.»”
N e b u n ă. Pentrucă omenirea nu a lăsat încă, printre marile figuri reprezentative, un mai corect interpret al demenței umane. Un suflet în care s’a sbătut, cu aceeași îndărătnicie, nervul viciului și al virtuții, sensualismul și ascetismul, plăcerea exaltată și durerea de martir.
E r o i c ă. Pentrucă urcând treptele gloriei a ignorat lașitatea și frica.
S u b l i m ă. Pentrucă a atins culmile tuturor sensațiilor umane. A cunoscut puterea, bogăția, curajul și femeia.
Din acest sublim a coborât nebunia și eroismul.
Eterna tragedie a intelectualului!
Să cunoști toată amploarea vieții, să simți toate forțele naturii, să intuești toată multiplicitatea existenței și totuși să rămâi sclav neputinței, încătușat în lanțurile grele ale materiei, captiv al legilor pământene.
Un om care simte prea multe, nu poate vedea viața prin ochelarii comuni ai obștii.
Intelectualul ar fi în stare să răstoarne toate preceptele culturii și să declare: «Ignoranța este mama înțelepciunii și drumul existenței normale.»”
Theodor Martas**
 |
| D'Annunzio (în dreapta) & Mussolini |
* Gaetano Rapagnetta (pe numele său de botez, 1863–1938), militar de carieră, poet, prozator și dramaturg a fost un reprezentatnt marcant al decadentismului italian și un susținător fervent al futurismului, care a devenit celebru prin două dintre cele șapte romane pe care le-a scris: Plăcerea (1889) și Fecioarele dintre stînci (1899).
** Despre autorul acestei splendide biografii a remarcabilului scriitor italian se cunosc extrem de puține lucruri. Se bănuie că numele său real ar fi Theodor Martinescu-Asău și că sub același pseudonim i-au mai fost tipărite încă două volume biografice, care s-au bucurat de un oarecare succes în epocă: unul dedicat vieților și învățăturilor liderilor spirituali Confucius, Buda și Mahomed și un altul despre eroii aerului Fonk și Mermoz. Bio-bibliografia scriitorului italian a apărut la scurt timp după moartea lui d’Annunzio, la editura bucureșteană „CUGETAREA Georgescu-Delafras”, în anul 1938.
