Pisicile sunt ființe hărăzite înmagazinării mângâierii.
Stéphane Mallarmé
Unei pisici*
Inaudibil mers, pași insonori,
Enigmă și tăcere dimpreună,
Aduci cu o panteră,-n clar de lună,
Ce se prelinge-n zarea grea de nori.
De parcă porunci-ne-ar Demiurgul,
Ne ostenim zadarnic, pe cât cred,
Să dezlegăm străvechiul tău secret, –
Mai vârstnică ești, tu, decât amurgul.
Îngădui să te mângâi, pe când arc
Făcându-te, electric mi te-ncarc
Pe tine ce cobori dintr-un străev
Și de aiurea vii: dintr-o virgină
Pădure, a cărei taină s-o relev
Nu știu, – o, tu, a visului regină.
Jorge Louis Borges
(traducere de Șerban Foarță)
* Din volumul Mic tratat de pisicologie. Bucăți feline în felii strânse la un loc de Șerban Foarță,
ediția a II-a, revăzută și adăugită, editura Humanitas, București, 2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu