Altițe & bibiluri

 

„Nu e indicat să scutim oamenii de suferințele care-i așteaptă, sunt ale lor, să-i lăsăm să le îndure ca să se facă mai buni.”

Marin Preda

(„Jurnal intim”)

Întîlnirile titanilor

Steven Tyler & Willie Nelson

Once Is Enough

Vise & amintiri

Domnului profesor, un gînd bun, din inimă...

Astăzi ar fi fost şi ziua onomastică a profesorului şi mentorului multor generaţii de (foști) tineri ploieşteni, Nicolae Danieleanu... Din păcate, „nea Naie”, aşa cum noi, mai juniii dumisale ciraci, îi spuneam sufletistului nostru antrenor din adolescenţă (cu siguranță cea mai frumoasă frumoasă perioadă a vieţii mele) a plecat (în Săptămîna Mare a anului 2012) să iniţieze în tainele handbalului (şi nu numai!) o altă echipă de îngeri...

Un gînd luminos, o lacrimă de sare şi una de vin bun, curat, ca argintul strecurat, întru limpida dumisale (re)amintire...

Rîndul de sus, de la stînga la dreapta: Dan Velicu, Mihai „Michi” Dârdâiac, „Bebe” Gherghescu, Dragoş Cristian „Beda” Badea, Nicolae „Naie” Danieleanu, Romulus „Romi” Nicolae, Mircea „Negoro” Neagu, Bogdan-Lucian „Nea Bob” Stoicescu.

Rîndul de jos: (din stînga) Ştefan „Fane Blondu’” Voicu, Sorin „Maţ” Muşat, Laurenţiu „Nebunu’ ” Voroneanu, Ion „Stîngaciu’” Marin şi Ion „Ţăranu’” Stoian, adică o parte a lotului de handbal - juniori II - al Şcolii Sportive din Ploieşti şi a Liceului nr. 2 - actualul Colegiu Naţional „Mihai Viteazul” -, pe scurt SS2, prin anii ’70 ai secolului trecut, înaintea unui meci oficial pe baza sportivă de pe strada Latină din Ploiești... Evident că majoritatea dintre noi aveau multiple porecle, dar pe multe dintre ele le-am uitat iar altele sînt atît de „delicate” încît sînt imposibil de reprodus aici...

O, tempora!

La lumina plăpîndă a candelei

Sf. Nicolae Koncianov din Novgorod, icoană pe lemn, cca. 1392

„E arta înviată întru Hristos: nici semn, nici tablou, ci ICOANĂ, simbol al prezenței și al strălucitorului ei sălaș, viziune liturgică a misterului făcut imagine. Cuvîntul rostit și ascultat este cuprins în Biblie. Cuprins în arhitectură și zidit, El deschide ușile Templului. Cântat și reprezentat pe scena hierofanică a cultului, constituie Liturghia. Tainic zugrăvit, Se oferă contemplației ca «teologie vizuală» sub forma icoanei.”

Paul Evdochimov

(„Arta icoanei. O teologie a frumuseții”, Sophia, 2014)

Cele mai bune urări dragilor prieteni purtători de nume sfînt!

La mulți ani!

Texte cu elice

 

autoportret

„Pentru mine, poltica şi literatura nu au fost niciodată contrarii care se exclud: limba în care scriu, suferă de politică; țara în care scriu îndură din greu consecințele politicii sale; cititorii cărților mele sunt, ca şi mine, autorul, marcați de politică. Ar avea prea puțin sens să caut idile apolitice, căci, pe nesimțite, chiar şi metaforele lunii au devenit macabre.” *

Gűnter Grass

( „Decojind ceapa”, Polirom, 2007)

Remember

 Un lucru pe care l-am învățat în tinerețe, a fost că prietenii te pot dezamăgi mai mult decît dușmanii. 

Alt lucru învățat atunci a fost că în momentele cruciale, rămîi singur.

Regele Mihai I

Astăzi se împlinesc 3 ani de la plecarea la cele veșnice a Majestății Sale Regele Mihai I al României.

Dumnezeu să-l ocrotească!

Fototeca de dinamită

 John Lennon

JL & Mick Jagger

Cuvinte cu elice

 

Hoţii

„Pe deasupra dealurilor Higashiyama, luna - înceată şi singuratică, părînd şi ea descărnată din pricina secetei - se căţăra în albastrul stins al cerului. Iar odată cu luna, podurile de peste rîul Kamogawa începuseră curînd a pluti întunecoase în apa ce se arginta.”

Ryunosuke Akutagawa

(din volumul „Rashomon”; trad. de Ion Caraion)

Remember

Emil Cioran și Petre Țuțea în 1937

 Țuțea. Petre Țuțea. Conuʼ Petrache, țăranul imperial...  

(6 oct. 1901 – 3 dec. 1991)

 „Cu stînga nici cruce nu poți să-ți faci, dară-mi-te să conduci o țară!”

 „Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămîne, totuşi, cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”

 „M-a întrebat cineva ce este viața. I-am spus că m-am întîlnit, odată, pe Calea Victoriei cu ea. Nu mai țin minte ce-am discutat...”

„Țăranul este omul absolut.”

„M-a întrebat cineva odată: «Mă Petrică, tu cînd te așezi la masă de scris cum scrii?» «Sînt emoționat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pîndit de demonul originalității. Urmăresc să nu fiu original și să fiu cuviincios.» «Ești inspirat?» «Nu, nu stă niciodată un zeu în colțul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte neliniștit. Eu, care sînt creștin... Am două neliniști: să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertență terminologică și nici o impietate.»” 

„O namilă de om, cu verb potopitor de gigant. Nu exagerez. Cei care l-au ascultat 3, 4, 5 ore vorbind încontinuu de toate cele, fără să dea voie altuia să strecoare vreun cuvînt, vor recunoaște că n-am exagerat cu nimic în caracterizarea de mai sus. Petre Țuțea era un geniu verbal, singular în generația lui, care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți. El și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială. Nu numai prin saloane cu doamne admirative – care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune – , dar și prin reuniuni de cărturari unși cu toate alifiile, și pe care îi uluia. Mircea Eliade – alt potop –, încercînd o întrecere cu Țuțea, s-a dat bătut într-o seară la taifas într-o casă de pe strada Cîmpineanu. Eliade – după ce l-a ascultat cîteva ore în șir pe conu Petrache, divagînd cu caracteristica lui impetuozitate și cu verva lui îndrăcită despre probleme de metafizică, despre poezie și teatru, despre politică și cîte altele – a spus că ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios.”

Arșavir Acterian 

(„Portrete și trei amintiri de pușcăriaș”, ediția a II-a, Editura „Ararat”, București, 2004, pp. 148-150)

Gînd în fuior

 

„Am peste şaizeci de ani şi în mintea mea e că o să trăiesc o sută. De ce să nu trăiesc? Ce, nu e bine de trăit?”

Marin Preda

(„Moromeții”)

„69”

„Prietenia nu poate rămîne deplină și desăvîrșită decît între cei desăvîrșiți și cu aceleași virtuți, pe care aceeași voință și aceleași țeluri de viață nu-i lasă niciodată...” Sf. Ioan Casian

„Prea greu de a găsi un adevărat prieten; găsindu-l, păstrează-l ca pe ochii din capu-ţi, căci pierzîndu-l, pierzi o lume întreagă. ”Cilibi Moise

Un foarte drag inimii mele prieten (de-o viață), a împlinit, deunăzi, șaizeci și nouă de ani.

O viață!, vor exclama admirativ unii...

Vîrsta deplinei maturități, ar considera-o alții, folosind o sintagmă ușor tocită de prea multă folosire...

A doua tinerețe, ar mustăci ăi mai optimiști...

Prima bătrînețe, ar zîmbi amărui, în colțul buzelor, ăi mai sceptici...

Sigur, îmbătrînim și, de multe ori, lucrul acesta ni se pare a fi, printre multe, multe altele, la fel de puțin plăcut și groaznic de plictisitor...

Da, dar pe de altă parte, așa cum ar spune George Bernard Shaw, îmbătrînitul ăsta al nostru este singurul mod prin care putem avea o viață cît mai lungă!...

N.B.

Am scris cu ceva timp în urmă aceste rînduri pentru prietenul meu... Le (re)așez aici, acum, cu infinitezimale modificări (exclusiv de formă), constatînd faptul că nu și-au pierdut absolut nimic din rostul și prospețimea lor...

Pentru că habar n-am cînd și cum au trecut acești ani...

Dar oare chiar au trecut? Dacă stau bine și mă gîndesc, cred că nici n-au trecut, pentru că nu timpul e acela care trece, ci însăși viața noastră... Da, dar ce frumos trece ea, viața asta a noastră, cu bunele și relele ei, cînd inima ți-e locuită de oameni nepereche...

Încă o dată, din inimă, la mulți ani, Mihai Vasile!

Te îmbrățișez cu drag și dragoste frățească!

Doamne ajută!