LUMILE ȘI RODIA – (Iubirea)*
Astăzi și nu
Să mergem parcă împreună
În grotele memoriei, cea bună
Unde-s pierduții. Vîntul le citește fruntea
De pergament. Plămînii-și plasează aerul, lent
Glaspapir pe meninge strigătul lor
De ajutor. Nu mai cunosc decît cuvîntul „mie”
Și „eu” ca însemnare-a lui Dumnezeu
Agonizînd pe șenile senile
Ochi dizolvați în pastile
Geronto și Gea
au topit în riduri bărbatul, femeia
Și pentru ei vreau să strig
Și umblu gol să nu le fie frig
Doar pentru ei urc pe frînghii
Din coarde vocale, pe înserate
Pentru timpanele flasce, ridate
Lîngă clepsidrele care le numără
mîinile albe, lîngă pozele prinse
Cu lacrimi în salbe, lîngă pendula ce bate
Taca-i – taca prin mese, cînd apa mă ia
Navă pe valuri amare.
Moarte pe cale de vindecare
Ion Stratan
 |
„Pentru Bogdan Stoicescu, fără a cărui prietenie nu aș mai fi scris în monstruosul mileniu trei, dragostea din inima lui Nino” |
* Din volumul Cinci cîntece pentru eroii civilizatori (ed. Albatros, 1983). Acest volum, alături de cel de debut, Ieșirea din apă (ed. Cartea Românească, 1981) și de cel colectiv, Aer cu diamante (ed. Litera, 1982, scris împreună cu Traian T. Coșovei, Florin Iaru & Mircea Cărtărescu), vor fi singurele sale apariții editoriale pînă în 1990, cînd îi va fi tipărit volumul Lumină de la foc.
Cinci cîntece pentru eroii civilizatori a fost volumul care l-a impus definitiv pe Ion Stratan, drept vîrful de lance al generației sale poetice (așa numita „generație optzecistă” din literatura română), pe de o parte iar pe de alta, drept una dintre cele mai viguroase și originale voci poetice românești.
Bonus. O emisiune («Dialoguri 4 x 4») găzduită de postul de radio Will FM acum fix 10 ani (O, tempora!) și impecabil realizată de Claudius Dociu, cu și despre Ion Stratan.
Invitați: Valter Paraschivescu, Ioan Vieru, Ioan Mihai Cochinescu și Bogdan-Lucian Stoicescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu