REMEMBER

TOMA CARAGIU 100

(21 august 1925, Hrupiști, Grecia – 4 martie 1977, București)

„Nu mă consider exclusiv actor de comedie, dar îmi face mare plăcere reuşita unui rol comic. Un atare rol mă cucereşte, mă obsedează, mă stimulează să fiu mai departe. Eu pentru asta exist. Aşa mă justific în faţa ochilor mei, în faţa conştiinţei mele şi, mai ales, în faţa oamenilor care vin să mă vadă şi să mă audă...”

Toma Caragiu

A fost unul dintre cei mai valoroși actori români de teatru și film și unul dintre cei mai îndrăgiți, versatili și complecși artiști ai teatrului românesc din secolul al XX-lea. * În anul 1948, student în anul III fiind (la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa), se produce debutul său pe o scenă adevărată, și anume aceea a Studioului Teatrului Național din Piața Amzei, cînd i se încredințează rolul unui scutier din Toreadorul din Olmado în regia lui Ion Şahighian. * Tot în perioada studenţiei, Toma Caragiu a adunat în jurul său alți artiști, alături de care a realizat spectacolul Take, Ianke și Cadîr de V. I. Popa, pe care îl joacă, mai ales în vacanţe, la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Lua astfel naştere un nucleu teatral numit „Brigada culturală Prahova”, care în 1947 avea să se transforme în „Teatrul Sindicatelor Unite” şi, ulterior, în 1949, va deveni „Teatrul de Stat Ploiești”. 

 

Pe scena scena teatrului ploieștean (instituție care astăzi îi poartă numele ), în 1948, va apărea în piesa Două loturi de Ion Luca Caragiale, în care a interpretat unul dintre personajele secundare.* Între 1953 și 1965 a fost director al acestei instituții (pe a cărui scenă va interpreta nu mai puțin de 34 de roluri), din 1965, devenind și actor al Teatrului Bulandra din București, unde a făcut roluri memorabile din dramaturgia clasică și contemporană (Cațavencu – O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, Primarul – Revizorul de N. V. Gogol, Thersit – Troilus și Cresida de W. Shakespeare, Dudard – Rinocerii de Eugène Ionesco, precum și rolui în Matca de Marin Sorescu, Opinia publică de Aurel Baranga etc.). * În 1955, Caragiu debuta în primul său film artistic de lung metraj, care era şi prima peliculă color de la noi, Nufărul roșu, în regia lui Gheorghe Tobias. * Avea să interpreteze și alte roluri memorabile în 39 de pelicule (selectiv): Haiducii (1966), BD intră în acțiune (1970), BD la munte și la mare (1971), Bariera (1972), Actorul și sălbaticii (1975), Filip cel Bun (1975), Operațiunea Monstrul (1976). * A rămas celebru pentru monoloagele și scheciurile de satiră și umor difuzate la televiziune și radio (unde pentru texte a colaborat cu scriitori precum Octavian Sava, Grigore Pop, Aurel Felea și Dan Mihăescu), fiind unanim considerat un maestru de geniu al monologului satiric, în paralel el interpretînd roluri în teatru și film, de o mare diversitate stilistică, de la dramă la comedie, întrupînd personaje extrem de nuanțate tipologic. 

Alături de soția sa, actrița Elena Caragiu

Este considerat un reper fundamental în istoria teatrului și cinematografiei românești, pentru întreaga sa creație actoricească fiind distins cu titlul de «Artist al Poporului» și cu «Ordinul Meritul Cultural”  (clasa a III-a) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice“.* Despre personalitatea și arta sa, de-a lungul anilor, s-au pronunțat nume importante ale teatrului românesc și nu numai.* Cîştigase un statut unicat, ca şi Ţiriac şi Năstase (Ion Caramitru).* Mircea Diaconu (actor, partener de scenă): Caragiu mă privea ca pe propriul copil… Îmi spunea «Copilul»… Au fost multe momente calde, frumoase. * Ion Caramitru (actor, prieten apropiat): Toma Caragiu a fost cel mai bun prieten pe care l-am avut în teatru. Poate singurul. * Dan Mihăescu (scenarist, realizator TV): Dacă Toma mişca o sprânceană, gestul primea o încărcătură explozivă… Avea el talentul ăsta! 

Toma Caragiu a fost cu totul altceva. Din păcate, irepetabil.

Sceneta 

N-am găsit altă rimă