Zoe Dumitrescu-Bușulenga
(115 de ani de la naștere)
„O lume fără rădăcini este o lume fără morală.”
*
„...Moartea pentru mine înseamnă eliberarea de acest trup.
Trecerea în lumea celor vii.
Lepădarea acestui trup vremelnic şi trecerea în lumea celor vii.
Nădăjduiesc.
Dacă merit.
Asta numai Mîntuitorul ştie.”
*
„Nu am prejudecaţi de nici un soi, doar felul în care ne putem ucide frumuseţea. «Trupul este cortul lui Dumnezeu», a spus Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem, ca pe o bucată oarecare de carne. E cumplit. Cumplit e şi ceea ce s-a întâmplat cu relaţiile dintre femei şi bărbaţi. După părerea mea, aici s-a savârşit o crimă. Fiorul primei întâlniri, dragostea, aşteptarea căsătoriei, toate astea au dispărut. Ce se întîmplă cu noi? Eram un popor de ţărani cu frica lui Dumnezeu. La sat încă s-au mai păstrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sînt bântuiţi de patima cărnii care se expune. Nu se vorbeşte urât, şi asta e bine. Mântuitorul este în noi, e lumina necreată, şi noi îl pironim cu fiecare cuvânt al nostru, rău sau murdar.”
*
„Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumuseţe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ţine, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.”
*
„Înaintea sfârşitului trebuie să recitesc marile cărţi ale literaturii universale.”
*
„Eu nu inţeleg un lucru: când e atâta frumuseţe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la firimituri, când eu am bucuria integrală a frumuseţii? Şi, dacă fărâmiţăm frumuseţea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeţi că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?”
Zoe Dumitrescu-Bușulenga
(Maica Benedicta)
Personalitate de primă mărime a culturii românești, Zoe Dumitrescu Bușulenga s-a născut la 20 august 1920, în București. * A urmat studii de Drept și Litere la Universitatea din orașul natal, obținînd doctoratul în 1967, cu o teză avînd tema „Renașterea și umanismul în cultura română”. * A fost profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, cu specialitatea literatură comparată și istoria culturii. * A deținut funcții academice importante, fiind membră a Academiei Române (din 1974, membru corespondent; din 1990, membru titular). * A predat cursuri de literatură comparată, istoria mentalităților și a culturii europene, impunîndu-se ca un nume de referință în critica și istoria literară românească. * A fost director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. * A desfășurat o activitate publicistică intensă (semnatară a numeroase studii de literatură comparată și eseuri culturale), textele sale apărînd în reviste de prestigiu, printre care pot fi amintite România literară, Viața Românească sau Secolul 20. *
Lucrări importante (selectiv): Renașterea. Umanismul. Dialogul artelor (1969), Valori și echivalențe umanistice (1972), Eminescu – cultură și creație * (1976), Luceafărul sau ethosul românesc (1981), Eminescu și romantismul german (1986).* După 1990, s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde s-a călugărit și unde a trăit pînă la sfîrșitul vieții, sub numele monahal de Maica Benedicta. * A murit la 5 mai 2006, fiind înmormîntată în cimitirul Mănăstirii Putna, conform dorinței sale testamentare și tradiției monastice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu