Memento

Leonard Bernstein

(25.VIII.1918 - 14.X.1990)

Nu vreau să-mi petrec viaţa studiind şi restudiind aceleaşi 50 de partituri (…) Asta m-ar plictisi de moarte! Vreau să dirijez. Vreau să cînt la pian. Vreau să scriu muzică pentru Hollywood. Vreau să fiu muzician – în întregul sens al acestui minunat cuvînt. Vreau să predau. Vreau să scriu cărţi şi poezii. Şi cred că aş putea să le fac pe toate în egală măsură.

(dintr-un interviu acordat publicației „The New York Times”)

Pianistul, dirijorul, compozitorul și pedagogul american de origine evreiască Leonard Bernstein a fost una dintre cele mai stenice și spectaculoase personalități ale artei muzicale din secolul al XX-lea, a cărui existență s-a desfășurat sub cele mai înalte auspicii, cu o bucurie și o exuberanță nedisimulate, cu spontaneitate și firesc, doar prin și pentru muzică.

Opera sa componistică, relativ bogată și variată ca tematică, este alcătuită din trei simfonii, două opere, muzică de film, lucrări camerale, vocale și orchestrale, trei balete și mai multe opusuri de scenă. Una dintre piesele sale de rezistență și ale musicalului american, este reprezentată, fără doar și poate, de binecunoascuta comedie muzicală «West Side Story» («Poveste din cartierul de vest»).

În anul 1939 (după ce absolvise cursurile universității Harvard, pe cele ale Institututului de muzical Curtis din Philadelphia și pe cele ale Garrison and Boston Latin Schools) și-a făcut debutul (neoficial) ca dirijor, cu propria creație, The Birds.

În 1943, la doar 25 de ani, a fost chemat, în ultimul moment, să-l înlocuiască pe dirijorul Bruno Walter la pupitrul Filarmonicii din New York. Concertul transmis prin radio la nivel național, l-a făcut celebru peste noapte. Drept pentru care a fost numit dirijor asistent al Orchestrei Filarmonicii din New York apoi director artistic al prestigioasei instituții, pe care a condus-o timp de 11 ani, căpătînd o mare notorietate în lumea muzicală.

Se face rapid cunoscut și în mediile genurilor muzicale pop-rock, în urma prezentării documentarului «Inside Pop – The Rock Revolution» (1967) dar și în lumea literară a vremii, prin cele șase conferințe televizate despre poezie – «Norton Lectures» – susținute inițial la universitatea Harvard.

Inside Pop – The Rock Revolution

În anii ʼ60 –ʼ70 ai secolului trecut a realizat o serie de lecții-concert pentru copii, cu exemplificări live interpretate de filarmonica din New York și de el însuși la pian, înregistrate de televiziunea americană CBS sub genericul «Young peopleʼs concerts» («Concerte pentru cei tineri», 1958–1972). Cele 53 de episoade au fost difuzate și de televiziunea română în epocă, săptămînal, duminica dimineață, sub titulatura «Cum să înțelegem muzica». Cred că am pierdut foarte puține episoade ale acestui serial educațional de care eram fascinat și, mult mai tîrziu, student fiind, aveam să-mi procur volumul omonim avînd subtitlul Concerte pentru tineret, apărut la editura Muzicală (în 1982).

A fost primul dirijor american care a condus o orchestră europeană.

În 25 decembrie 1989, dirijează, în celebra sală Konzerthaus din Germania răsăriteană, Simfonia a IX-a de L. v. Beethoven, într-un Concert de Crăciun omagial, într-un moment simbolic nepereche, prilejuit de căderea zidului berlinez, reunind instrumentiști și interpreți vocali din toată lumea, prilej cu care a schimbat cuvîntul „Freude” („bucurie”) cu „Freiheit” („libertate”), în textul «Odei Bucuriei».

A dirijat unele dintre cele mai reputate ansambluri simfonice din întreaga lume, precum cele din Tel Aviv, Viena, Amsterdam, Londra, Paris, acoperind un repertoriu vast și ecletic, însă perfect articulat, alcătuit din mari lucrări aparținînd unor titani ai muzicii precum Bach, Schuman, Mahler, Berlioz, Sibelius, Șostakovici, Stravinski etc. A condus Orchestra Simfonică Națională a Franței (cu care va înregistra și o serie de albume discografice) dar și pe cea a Festivalului Schleswig-Holstein (Germania), perioadă în care a ținut și renumitele sale cursuri de artă dirijorală.

A fost un muzician fabulos, dublat de un poliglot pe măsură, care se simțea acasă oriunde pe mapamond. Iubea animalele, în general și cîinii, în mod special, patrupede cărora le-a dedicat mai multe opusuri.

(Sursa foto: „The New York Times”)

Deși a avut o căsnicie de decenii cu actrița Felicia Montealegre (împreună cu care a avut și trei copii), prietenii și biografii săi au confirmat faptul că era bisexual, împărțindu-și existența în mod constant între viața publică și cea intimă. Filmul artistic biografic Maestro: Muzică și dragoste (din 2023) regizat de/și cu actorul american Bradley Cooper în rolul principal, abordează tocmai această perioadă din viața legendarului dirijor și relația sa complexă și deopotrivă,  complicată, cu soția sa.

A fost unul dintre cei mai premiați muzicieni ai tuturor timpurilor, primind, printre multe alte distincții importante, nu mai puțin de 11 premii Emy și 17 Grammy!

Bernstein dirijează uvertura Leonora de L. v. Beethoven