Poemoteca

 

Aș vrea*

Aş vrea să mă duc undeva să nu mai ştiu de nimic

Să mă întorc atunci cînd voi fi uitat tot

Să-mi amintesc cu greu cum mă cheamă şi cine sînt

Şi să învăţ ce mai pot

Să aflu spre a trăi pînă la capăt

Şi a mă bucura că sînt încă vie.

Aş vrea să ajung undeva unde nu ştie nimeni

Nimic din tot ce se ştie

Şi din ce se învaţă încă

Fără nici un fel de pretenţii

Împotriva mea şi a tuturor

În lumea asta plină de invenţii.

Dar unde e locul acela senin mă întreb

şi plîng în tăcere şi nimeni nu ştie

mi-e frică de tot şi de toate şi-aş vrea

să mă bucur din nou că sînt încă vie.

Ileana Mălăncioiu

(la 85 de ani)

* Din volumul „Peste zona interzisă”, ed. Cartea Românească, 1979

N.B. „Atemporală, poezia Ilenei Mălăncioiu aproape că nu suportă să intre în dialog, într-atât de echilibrată, de conștientă de propria esență, de terminată este. Versul se revendică, nu fără o dinadins căutată stridență, tradiției cărților sacre. Această vehemență de structură pretinde păstratrea intactă a conținutului, dar totodată limitează drastic posibilitatea abaterilor de la semnificația literală a cuvintelor.”*

Mircea Mihăeș

* Din Frenetica răzvrătire, în România Literară nr.4/2025