miercuri, 14 august 2024

Memento

Sergiu Celibidache
( 28.VI.1912– 14.VIII.1996)

Să trăiești, înseamnă să trăiești evoluția sunetului,
evoluția stărilor afective, nu să le înțelegi.

În urmă cu 28 ani pleca spre o lume mai bună, celebrul dirijor român, cu origini grecești (Celibidaki, după tată), personalitate complexă a artei muzicale și dirijorale românești și universale, unanim recunoscut drept unul dintre iluștrii șefi de orchestră ai secolului trecut.

A fost un artist cu un simț muzical ieșit din comun, dublat de un auz absolut, iar din punct de vedere al artei dirijorale și pedagogului, un perfecționist desăvîrșit. Fire impulsivă, de-o franchețe frizînd cinismul, deopotrivă cu colaboratorii, studenții săi dar și cu cei foarte apropiați, el a fost, în egală măsură, adulat și contestat.

„Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut al simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cît pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atît tempo-ul devenea mai lent. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri. Numai după moartea sa și cu acordul familiei, EMI Classics și Deutsche Grammophon, au putut face disponibile publicului o parte dintre cele mai faimoase înregistrari live.”

Printre numeroasele și importantele distincții obținute de-a lungul întinsei sale cariere muzicale, care vin să consfințească excepționalele dumisale calități și prestații artistice, se pot aminti, printre altele, titlul de Membru de Onoare al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Academiei de Artă din Iași, Marele Ordin German de Artă „Maximilian”, precum și pe cel de Comandor al Artelor și Literelor, conferit de către Guvernul Francez.

Gabriel Fauré
Requiem
 (op. 48)
«Rehearsal London Symphony Orchestra»
BBC, 1983

George Enescu
Rapsodia română

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...