Memento

Edgar Morin

A birui întotdeauna moartea*
Printre altele, a trăi, e a simți, a iubi, a te emoționa, a te întrista...
A trăi e un amestec de trăiri, de afectivitate și de activitate cerebrală permanentă.

Moartea nu ascunde nici un mister. Pentru mine, ea nu este altceva decît degradarea fizică a ființei mele. Este o lege a naturii.
Pentru mine, misterul nu-l reprezintă moartea, ci viața însăși. De ce trăim? De ce mă aflu eu aici? De ce această forță creatoare care este viața a conceput fluturii, păsările și mamiferele, arborii, toate speciile vii?

A depăși 100 de ani
A avea 100 de ani reprezintă un eveniment, deoarece trec de la un sistem decimal la unul de ordinul sutelor. Se intră pe un teritoriu mai puțin frecventat și sînt surprins. Dar acest eveniment al meu a fost atît de sărbătorit la vremea respectivă, încît i-am sesizat și părțile lui bune.
Iar acum, cînd am depășit suta de ani, mă regăsesc pe-un tărîm fparte puțin cunoscut. Nu știu ce resurse mai am să pot rezista. Dacă n-ar fi fost Sabah (soția sa, Sabah Abouessalam – n.m B.-L.S.), aș fi fost de mult dus. Dar trăiesc fără să mă amăgesc.

Viața la 102 ani
Întotdeauna am avut sentimentul că nu eu posed viața, ci ea mă posedă pe mine. Și, deodată, constat că această vigoare este bună cînd îmi pot mișca brațele sau cînd pot să mă deplasez puțin... Trupul meu este mulțumit cînd pot vedea soarele. Privirile mele, sufletul meu sînt mulțumite cînd îmi pot reîntîlni prietenii sau atunci cînd îmi pot face noi cunoștințe.
Azi, nu-mi rămîne altceva de făcut, decît să continui ceea ce am făcut toată viața: să lupt împotriva amăgirilor și greșelilor. De altfel, sensul profund al cărții mele autocritice din 1959 (Autocritique, Paris, Le Seuil, 1959 – n.m. B.-L.S.) este de a explica cum de m-am putut înșela analizînd motivele greșelii mele fundamentale. Scopul meu de căpătîi este, deci, acela de a nu greși.
Al doilea scop al meu poate fi rezumat drept umanism sau mai bine spus un umanism regenerat. Încă din tinerețe, am simțit că fac parte din această aventură a speciei umane. Fiind francez, european, m-am simțit legat de lume, de destinul umanității, implicat fiind într-o aventură din ce în ce mai greu de crezut, improbabilă și incertă. Misiunea mea este de a încerca să înțeleg ceea ce întîmplă, de a arăta riscurile pe care le întîmpinăm. E curios, la 102 ani, mă simt mai motivat ca niciodată constatînd că trăim circumstanțe groaznice.

* Fragmente dintr-un interviu acordat postului Radio France. 

Selecția textelor, traducere din limba franceză,

 adaptare și prezentare de B.-L.S)

Sociologul și filosoful francez Edgar Morin (n. 8 iulie 1921, pseudonimul lui Edgar Nahoum) este director emerit de cercetare la Centrul Național pentru Cercetări Științifice din Franța, membru fondator al Colegiului Internațional și membru al Centrului Internațional pentru Cercetări Transdisciplinare. Gînditor cu o viziune globală asupra societății, a elaborat conceptul de «gîndire complexă» și a reconsiderat paradigma naturii umane. Este autorul a peste 60 de volume (publicate și traduse în mai bine de 40 de țări), în care abordează o sferă largă de discipline, precum filosofia, antropologia vizuală, sociologia, politica, teoria sistemelor, ecologia, educația, biologia moleculară. Este doctor honoris causa a numeroase universități din întreaga lume.

În limba română i-au fost traduse lucrările: «Lecții dintr-un secol de viață», «O nouă cale. Lecțiile coronavirusului», «Paradigma pierdută: natura umană»,«Gîndind Europa», «Starurile. O privire sociologică și estetică asupra stelei de cinema».