Filmoteca de dinamită

The Bucket List...

Un alt film pe care-l revăd (de mai bine de 15 ani) de fiecare dată cu o plăcere sporită este comedia neagră Ultimile dorințe, așa cum a fost el tradus la noi, deși eu l-aș fi botezat cu totul altfel: Chestii de rezolvat în viața asta...
Pe Carter Chambers (Morgan Freeman), un inginer mecanic și Edward Cole (Jack Nicholson), un milionar excentric, îi unește aceeași soartă funestă: amîndoi sînt bolnavi de cancer în fază terminală (mai au de trăit șase luni, maximum un an) și sînt vecini de pat într-o rezervă a unei mari clinici medicale care-i aparține miliardarului. Și, lucru foarte important, nu știu mai nimic unul despre altul. Dar vor afla curînd... 

La un moment dat, Carter ia un petec de hîrtie  pe care așterne tot ce-ar vrea să i se întîmple înainte de a muri, amintindu-și cum cu mulți ani în urmă, în facultate fiind, profesorul de filozofie le dăduse studenților drept temă, alcătuirea unui opis care să cuprindă lucruri pe care ei ar vrea să le facă/vadă înainte de a-și da duhul. Majoritatea lucrurilor trecute pe listă i se par utopice, iar altele de-a dreptul neserioase, mai ales acum, după cei 46 de ani de serviciu ca mecanic auto, în care tot visase la ele, reparînd mașinile altora.

Miliardarului Cole nu-i trecuseră prin cap niciodată astfel de fantezii, ci doar noiane de cifre reprezentînd bani, mulți bani, cu care-și clădise uriașa-i avere, neavînd timp să se gîndească la ce și-ar fi dorit cu adevărat în viață în afara prosperității afacerilor sale. Însă apropierea vertiginoasă de finalul existenței fiecăruia, îi trezește brusc la realitate și-i aduce, pe fiecare în felul lui, în fața bilanțurilor propriilor vieți. Bucurii, necazuri, împliniri, dezamăgiri, satisfacții, nedumeriri pe care și le-au mărturisit pe paturile de suferință, acum cînd timpul le permitea, mici crîmpeie din viața lor, care au avut darul să-i împrietenească rapid și definitiv. Au ajuns astfel la concluzia că a sosit momentul să se împace cu ei înșiși, să se cunoască mai bine, pe de o parte iar pe de alta să facă măcar o parte dintre lucrurile pe care și le-au dorit în viață dar pe care, din varii pricini, nu le-au putut înfăptui.

Așa că, fără să stea prea mult pe gînduri și ignorînd sfaturile medicilor curanți, cei doi își iau lumea în cap și pleacă în ceea ce s-ar putea numi prima și cea mai importantă aventură a vieții lor. Prin aer, pe uscat și pe apă, călătoresc pe planeta Pămînt și vizitează locuri de poveste: Taj Mahal, Hymalaia, parcul tanzanian Serengeti, Coasta de Azur, Tibetul, piramidele egiptene ori Hong Kong-ul... Se ghiftuiesc cu tot felul de sofisticăreli și ciudățenii culinare în restaurante luxoase sau în spelunci ordinare, se plimbă cu rable dar și cu mașini de lux ori cu mici avioane din care sar cu parașuta, bifînd, rînd pe rînd, punctele trecute pe lista lor de dorințe.

Bref, primind răspunsuri la întrebările dificile ale vieților lor, dumirindu-se pe ultima sută, cum se spune, de rostul lor pe lumea aceasta, împăcîndu-se cu ei înșiși și cu toți cei din jurul lor... Și apoi murind liniștiți... 

După ce am văzut prima oară acest film, am realizat cum nu se poate mai clar că, de ani buni, o astfel de listă (dar în stare latentă, dacă pot spune așa) exista și-n mintea mea și în care, nu foarte des, mai adaugam dar mai ales ștergeam dorințe... Șterg și acum, pentru că unele dintre ele mi s-au împlinit iar pe altele mi le cenzurez drastic, ca fiind greu sau imposibil de realizat. Dar mai și adaug, nu în ritmul în care șterg, pentru că felul meu de-a fi, firea mea, nu mi-a dat voie să fiu prea permisiv cu dorințele mele. Ceea ce nu înseamnă că n-aș visa la ele...